Faceți căutări pe acest blog

Se încarcă...

duminică, 10 iulie 2016

Astazi e ziua ta - Margareta Paslaru


Sursa: Miscarea de rezistenta/ 09.07.2016 / autor Danut Deleanu

Cu ochi mari, albaștri, ca irizările mării în dimineți senine, cu un chip drăgălaș, de școlăriță, care parcă a păstrat toate mirările, răsfățurile și capriciile cu botic lăsat ale copilăriei, cu aluniță ștrengărească pe obrazul drept, asemeni celebrei Marilyn Monroe, minunata, legendara, unica Margareta Pâslaru a dominat fără drept de apel topurile și muzica ușoară românească, din anii 60-70, dând o nouă dimensiune, deschizând calea spre un nou început, revoluționând de-a dreptul acest segment muzical cu vocea sa nemaiauzită până atunci, cu timbrul său grav, vibrant.
Vor mai fi fost interprete de muzică ușoară în România și până la apariția Margaretei Pâslaru (așa cum vor mai fi fost cântărețe în Franța și până la Edith Piaf), însă niciuna n-a fost binecuvântată cu glasul infinitelor posibilități de exprimare ca cel al „Pâslăriței”! Prin anii 70 nu era familie în România, care să fi cumpărat un pick-up și să nu aibă măcar un disc vinil cu Margareta!
S-a născut la 9 iulie 1943, în București, și încă de la vârsta de trei ani, sub îndrumarea bunicului său, sculptorul Ion Dimitriu Bârlad, studiază dansul, pianul și pictura. Debutul în muzică îl face pe o scenă, în 58, la Casa de Cultură „Grivița Roșie”, unde fusese descoperită de Ileana Pop. În televiziune (adevărată rampă de lansare și de popularizare a tuturor artiștilor de atunci și de mai târziu) a debutat oarecum din întâmplare.
Era într-o cabină a vechii televiziuni (cu sediul în Moliere, nr.2), deoarece acceptase să filmeze o emisiune pentru copii cu „Așchiuță” și Daniela Anencov. În așteptare, începe să feredoneze câteva frânturi din „Picolissimo serenada”, a lui Vico Torriani. Vocea ei gravă îi stârnește curiozitatea lui Valeriu Lazarov, care tocmai trecea pe culoar. Crede că e o soprană, dar dă peste o școlăriță cu codițe împletite și pălărie de pai. O ia de mână, o duce în platou și-o pune să cânte cu orchestra lui Petrică Firulescu. În seara aceea intra în direct cu „Picolissimo serenada”!
După emisiune a fost contactată de George Grigoriu, care-i și compusese o piesă, piesă ce avea să devină celebră: „Și-n apa mării, de pe întregul litoral...”. Așa s-a născut legenda! De atunci începe o carieră fulminantă: 65 de compozitori se întrec în a-i compune cântecele, radioul o difuzează permanent, Casa de Discuri „Electrecord” îi scoate disc după disc (cu vânzări record), televiziunea nu mai prididește s-o cheme la toate emisiunile de divertisment și la celebrele revelioane, cinematografia o ispitește cu roluri de zână bună (în „Veronica” și „Veronica se întoarce”), cu „Melodii-Melodii”, „Împușcături pe portativ” și alte peste 10 filme.
Începând cu anul 1961, când obține Premiul I la Concursul Artiștilor Amatori și până la începutul acestui an, obține zeci și zeci de premii naționale și internaționale, premii care răsplătesc și definesc munca ei de-o viață, cariera artistică și incredibilul talent.
Se știe că, în 1983, Margareta părăsea România, urmându-și soțul în America, însă plecarea a fost numai fizică, deoarece sufletul i-a rămas permanent în țara în care a cunoscut bucuria de a cânta, dragostea și prețuirea oamenilor, gloria. Drept dovadă, după 1989, Margareta a fost aproape tot timpul prezentă în țară, ocupându-se de tot felul de proiecte, implicându-se în plan social cât trei guverne la un loc! Ultimul proiect a fost acum o lună, când buna și inimoasa Margareta a lansat albumul de autor „Cum să te las?”, în beneficiul supraviețuitorilor de la Colectiv.
Astăzi, legendara, unica, neobosita, inimoasa „Pâslărița” împlinește 73 de ani, ani din care peste jumătate de secol i-am fredonat cântecele și i-am rostit cu drag numele. Fără Margareta Pâslaru, muzica ușoară românească ar fi fost mai săracă, s-ar spune, cu o poveste. Da, dar povestea numită Margareta Pâslaru face cât jumătate din muzica ușoară românească! Să-i dăruim trandafiri din grădina bucuriilor, să-i urăm clipe minunate, liniște sufletească, energie pentru a duce mai departe proiectele pe care și le dorește și să-i lase toamna vieții pomii verzi ai anilor ce vor veni! La mulți ani, doamnă Margareta Pâslaru! Vă iubim!




sâmbătă, 9 iulie 2016

Margareta Paslaru elogiata de 9 iulie 2016 la Radio Clasic


Sursa: Radio Clasic – 08.07.2016

La multi ani doamnei Margareta Paslaru
Sâmbătă, 9 iulie, la ora 10.00 și în reluare la ora 20.00, Radio Clasic transmite o ediție specială dedicată doamnei Margareta Pâslaru – la aniversare.
În cadrul acestei emisiuni, vom difuza în premieră la radio o piesă compusă și interpretată de doamna Margareta Pâslaru: "Mâinile sale te-au atins, Cumințenie!" – piesa este dedicată campaniei de strângere de fonduri pentru achiziția de către România a lucrării lui Constantin Brâncuși, Cumințenia Pământului.








vineri, 8 iulie 2016

Margareta Paslaru aniversata de Radio Romania Resita - interviu


Sursa: Radio Romania Resita/ 08.07.2016/ autor Anca Bica Bălălău


Pe frecvența 105,6 fm, o reverență într-un sincer LA MULȚI ANI, Margareta Pâslaru !

Dintr-o familie de artişti (bunicul său, Ion Dimitriu-Bârlad, al cărui bust a fost expus în cadrul mini-expoziţiei “Portrete de familie” din timpul lansării volumului “Eu şi Timpul. Viaţă, vocaţie, viziune”,  a fost un sculptor renumit; bunica sa cânta la pian şi picta în stil impresionist; mătuşa era balerină, iar mama, cântăreaţă de operă), Margareta Pâslaru a moştenit, la rândul ei, înclinaţiile spre artă, ştiind să cânte, să danseze, să creeze costume şi să interpreteze roluri interesante, având adesea alături artişti remarcabili ce au rămas în inimile oamenilor. Ultimul său album de autor Margareta Pâslaru „Cum sa te las?” este  în beneficiul supraviețuitorilor de la clubul ‘Colectiv’, un gest ale cărui ecouri ar trebui să demareze o ascensiune a semnificației umanitare a societății civile din România. Însăși titlul acestui album cuprinde o întreagă și simplă, totodată, chemare de-a fi împreună cu cei de lângă noi care au nevoie de îmbrățișarea lui Dumnezeu prin Oameni.

Margareta Pâslaru a făcut film, a cântat, a compus şi toată viaţa sa a pecetluit-o în slovele unei cărţi “Eu şi Timpul. Viaţă, vocaţie, viziune”, ca pe o mărturie ce pogoară aripa timpului într-o adiere a unui destin extraordinar, confruntat cu graţia totală a menirii sale artistice.
Titlul volumului a fost ales, după cum declară chiar Margareta Pâslaru, ca urmare a obsesiei sale pentru ireversibilul TIMP, ce a urmărit-o încă de la vârsta de 9 ani, când a conştientizat că “nu va mai serba niciodată 9 ani la 9 iulie”. Această preocupare a continuat prin cântecele compuse de-a lungul timpului: “Ceasul vrăjitor” (1967), “Timpul” (1970), “Eu şi Timpul” (1980). Momentul decisiv pentru alegerea titlului cărţii autobiografice a rămas, însă, emoţionanta redescoperire, la 69 de ani, a bustului realizat de Corneliu Medrea, bust ce o reprezenta chiar pe artistă la 19 ani. Fotografia ce ilustrează acest moment apare pe coperta cărţii. “Nimic nu este întâmplător”,afirmă Margareta Pâslaru.
Întâlnirea de suflet cu Margareta Pâslaru a confirmat încă odată, cele meșteșugite prin glasul inimii, în cele scrise mai sus. Cu o elegantă amabilitate, domnia sa a răspuns unor întrebări despre viața sa artistică, despre izvorul ce-a devenit fluviu prin vasta sa compatibilitate cu arta românească, despre aplauzele ce-au rodit din dăruirea domniei sale pentru muzică, compoziții, scrieri, toate încununate în ultimul deceniu prin gesturi de caritate și de susținere a celor ce au nevoie de sprijinul și înțelegerea unui om ce-a devenit Modelul unei întregi națiuni ce are nevoie mai mult ca oricând de un Ideal pentru a merge mai departe.
Un Ideal care se regăsește în acest Model-Margareta Pîslaru, care mărturisește adesea:
„Cheia fericirii e dragostea de oameni ce o dai fără să ceri nimic în locul ei”.
Margareta Pâslaru este un mit al muzicii usoare românești, spunea George Grigoriu – compozitorul care a descoperit-o în anul 1959.
Proiecte, roluri, trăiri….care sunt cele mai recente?
 „Compun muzica şi text, înregistrez în studioul Jolt Kerestely, mă concentrez asupra activităţii care rămâne. Definitivez Caietul III, partituri ale propriilor creaţii.  Noul album de autor „Cum să te las?” în beneficiul supravieţuitorilor de la clubul ‘Colectiv’ produs de Casa de discuri Eurostar, va ajunge şi la Timisoara, Cluj, Brasov, Suceava, Iaşi, Galati, etc.
Nu pot vorbi pentru alţii, sunt mulţi care şi-au realizat visul. Cred că omul sfinţeşte locul. Totul cere timp, pasiune, aptitudini şi multă muncă. A fi omul potrivit la locul potrivit, răspunzând cerinţei de piaţă, este problema cheie...
Sunteți implicată în foarte multe acțiuni de caritate, de susținere. Simțiți sprijinul societății civile, …existența ei?
„Faptul că  donez încă  din anul 1993 drepturile de autor rezultate  din vânzarea CD-urilor, ajută cauze meritorii. Muzica înseninează sufletul de la leagăn şi până la mormânt; aceasta am încercat şi eu să fac în viaţă, prin şi pentru dumneavoastră. “
Debutul domniei voastre pe calea undelor a avut loc prin intermediul radioului național. Cum se numea primul cântec și cine vi l-a compus ?
„Radioul a fost primul contact cu ascultătorii din toată țara. În anul 1958 cântam la Casa de Cultură, m-a remarcat Ileana Pop de la TV și  am fost selecţionată. George Grigoriu m-a ascultat tot atunci şi mi-a compus „Chemarea mării” – prima înregistrare la RADIO în anul 1959. A rezonat în toată ţara. Ascultătorii au remarcat timbrul vocal, sinceritatea interpretării. Publicul fidel, reciprochează iubirea dăruită prin actul artistic… Cei mai importanți compozitori care au sprijinit cariera mea artistică sunt George Grigoriu, Radu Șerban și Temistocle Popa. Primul disc Electrecord în anul 1961 a bătut recordul vânzărilor. Muzica are avantajul de a fi accesibilă instantaneu peste mări şi ţări, la orice oră din zi şi noapte, in vârful muntelui, ori la malul mării, prin radio. Are limbajul internaţional – cel al sufletului.
Deasemeni ați colaborat și cu televiziunea națională. Ce amintiri ne puteți destăinui ?
„Pe  10 iulie 1960 am făcut prima mea filmare în studioul TV din Moliere . Emisiunea  a fost regizată de Valeriu Lazarov ‘Toată  lumea face sport’ și onora atleții care plecau la Olimpiada de la Roma, precum Iolanda Balaș. Am cântat atunci  ‘Piccolissima serenata’ în limba italiană.
In imagine, Trio Grigoriu, subsemnata, Dorin Dron, P.Gogan, Valeria Gagialov in primul studiou din Moliere ” 
Emisiunile făcute de domnia voastră și Alexandru Bocăneț au bucurat multe generații. Ce ne puteți povesti din culisele realizării lor?
„Culisele şcoala’ cu Valeriu Lazarov în anul  1960  a continuat cu Alexandru Bocăneţ, Tudor  Vornicu, Titus Munteanu. Vă recomand propria carte ”Eu şi Timpul” publicată la Curtea Veche; spaţiul în Radio este neincăpător, diversitatea activităţilor  depăşeşte 58 de ani :):). Cred că cititorii vor fi bucuroşi să descopere în cartea mea peste 100 de ilustraţii din arhiva personală, multe dintre ele prezentate publicului în premieră. ”
Ați făcut și filme. Cu ce regizori și actori ați colaborat ?
Primul film – în anul 1962 ‘Doi băieţi ca pâinea caldă’ în regia lui Andrei Călăraşu și scenariul, de Octavian Sava, alături de Grigore Vasiliu-Birlic, Alexandru Giugaru, Nineta Gusti.
Primul rol dramatic Iulia, în TUNELUL, film de război în regia lui  Francisc Munteanu, alături de Ștefan Bănică, Ion Dichiseanu și Florin Piersic, mi-a adus în anul 1966 „Premiul pentru debut în cinematografie”.
Tot  în anul 1962 marele regizor Liviu Ciulei m-a invitat să particip  la o audiție în vederea alcătuirii distribuției viitoarei premiere cu piesa de teatru “Opera de trei parale” de Bertolt Brecht.
Repetițiile au început pe 4 octombrie 1962 și au reunit o primă variantă  de distribuție. Am fost aleasă  alături de celebra Maria Tșnase și de mari actori ai Teatrului “Lucia Sturza Bulandra”.
Repetițiile au fost întrerupte pentru un timp,  iar când au fost reluate au intervenit modificări în distribuție din cauza dispariției Mariei Tănase (iunie 1963) și a lui Joules Cazaban (septembrie 1963).
Pe 12 noiembrie 1964 a avut loc premiera, iar pe afiș apăreau nume mari ale scenei românești: Toma Caragiu, Victor Rebengiuc, Dumitru Furdui, George Marutza, Mimi Enăceanu, Clody Bertola, Virginica Popescu, Rodica Tapalagă, Gh. Oprina, Mihai Mereuță, Marius Pepino .
Spectacolul s-a jucat  pe parcursul a mai multe stagiuni, ajungându-se la aproximativ 400 de reprezentații. Artistul aparţine lumii, alt public se perindă la fiecare spectacol, in diferite oraşe, in altă ţară ori continent.”
Cărui om de muzică îi purtați cea mai frumoasă amintire?
„Toate colaborările erau speciale, debutul îşi păstrează famecul, fireşte. Apoi, premiile câştigate cu fiecare compozitor la Festivalul Mamaia, la festivaluri Internaţionale, în filme, aproximativ 750 de înregistrări la Radio pe Disc la TVR, cumulează valori greu de ierarhizat în muzica uşoară şi populară. La îndemnul Mariei Tănase , în anul 1962, am abordat și muzica populară. Ani mai tarziu, fiind invitată la festivalul care-i poarta numele, am interpretat  ‘pâslărește’  Ciuleandra.
Pe lângă faptul că ați compus foarte multe cântece, cu ce alți textieri, poeți ați mai colaborat ?
„Am  compus inspirată și de versurile lui Virgil Carianopol, Ana Blandiana, Nichita Stănescu. 
Ați fost și ați rămas o femeie frumoasă, purtând de-a lungul timpului o distincție aparte, întregită de o cultură și un talent deosebit. Cum ați reușit să impuneți aceste valori în morișca vremurilor?
„Publicul a reţinut originalitatea, ceea ce l-a atras. Am fost aleasa unor valoroşi compozitori, regizori de teatru şi film, ceea ce a creat un produs artistic apreciat, admirat. Au contribuit şi propriile creaţii vestimentare, care au completat creaţia muzicală.
Idealul meu era de a deveni , cum se spunea pe atunci, un actor total acela care cântă, dansează , compune, se acompaniază la un instrument, acela care prin acest recital complet suplinește o întreagă distribuție. Viata artistică dăruită publicului continuă prin creații proprii, muzica populară, emisiuni radiofonice, cartea ‘Eu si Timpul’, susținerea tinerilor și  acțiuni în folosul societății. Sărbătorirea de la Uniunea Compozitorilor cât și aniversarea a peste o jumătate de veac de la înregistrarea primului meu disc, m-au emoționat profund. Recunoașterea și aprecierea colaboratorilor manifestată prin „Trofeul Electrecord”, prezența admiratorilor veniți din toate colțurile țării cu brațe de flori, au încoronat soclul pe care am cântat peste jumătate de veac în stil ‘pâslăresc’.  Sute de melodii, printre care ale celor 65 de compozitori care mi-au încredintat piesele lor, unii scriind special pentru mine, altele preluate din repertoriul internațional – filme, compoziții, muzică și text, sau inspirate de versurile poeților, au adus bucurie milioanelor de ascultători și continuă să atragă alte generații pe You Tube, Twitter, LinkedIn Facebook.
Cred că fiecare artist creează o treaptă ce servește la urcușul noilor talente.”
Sunteți un om, o personalitate a culturii românești, iubită și apreciată de românii din țară și de peste hotare. Ce sfat dați tinerilor care vă au drept model ?
„Faptele mele vorbesc de la sine. Susţin tineri talentaţi. ”
Ce înseamnă România pentru domnia voastră?
„Ţara este casa părintească, locul în care dăruiesc bucurii prin muzica, împărtăşesc experienţa călătoriilor în lume, fapte bune, de pildă conceptul importat „Banca de Alimente” pentru Crucea Roşie. Acela ce s-a născut cu suflet de artist simte profound durerile omeneşti… De aceea îşi foloseste darul alinând suferinţele altora, prin arta sa”
Ați fost în capitala Banatului de Munte, la Reșița?
„Desigur, căldura publicului din Reşiţa era proverbială. Le dăruiesc şi rugăciunea care m-a inspirat să compun muzica, Tatăl nostru .”
În această vară Radio România Reșița a împlinit 20 de ani. Vă mulțumim pentru acordarea acestui interviu de colecție și deasemeni vă urăm un sincer LA MULȚI ANI, DISTINSĂ DOAMNĂ , MARGARETA PÂSLARU!
„Vibrante energii creatoare, Radio Reşiţa! La Mulţi Ani fructuoşi!  Voi felicita întregul colectiv, prin muzică. Margareta Pâslaru vă mulțumește pentru atenție!”
În numele marii familii a Radio Reșița vă mulțumim și pe frecvența inimii 105,6 fm, o reverență  într-un sincer LA MULȚI ANI, Margareta Pâslaru !
Epilog:
”Muzica are avantajul de a fi accesibilă instantaneu peste mări şi ţări, la orice oră din zi şi noapte, în vârful muntelui, ori la malul mării, prin radio. Are limbajul internaţional – cel al sufletului.” Margareta Pâslaru
 Anca Bica Bălălău


EU ȘI TIMPUL (1980)
muzica Margareta Pâslaru, versuri Virgil Carianopol
Bate-n poartă nu știu cine/Și mă caută pe mine.
– Ce bați? Cine ești? Ce vrei? /Ai să-mi spui ceva? Să ceri?
– Eu sunt timpul orșicui /Și fiindcă pe-aici trecui,
Te-ntreb și pe dumneata, /Ai să-mi dai ceva, ori ba?
Niscai visuri ce-au murit, /Zile ce nu le-ai trăit,
Suferinți ce te-au durut, /Și ce încă n-au tăcut”
Intru-n casă, mă gândesc, /Stau cu toate și vorbesc,
Dar nici una, oricât stau, /Nu mă-ndeamnă să le dau.
Ies afară timpul sade /Gândind că are să mă prade
Are sacul plin, dar vrea /Încă, încă să mai ia.
„Du-te, timpule”, îi spun /Ar fi mult pân’ să le-adun,
Am de dat, dar socotesc /Că tot îmi mai trebuiesc.
– Barem câteva dureri, /Stăruie, ceva de ieri…
Ii raspund: „-Ca și de stele, /Am nevoie și de ele”

„Dar cine sunt băieţii aceştia?“ se întreba cineva uluit, într-un film cu Robert Redford şi Paul Newman. într-o altă formă, eu îmi consumasem de mult o astfel de mirare, pe la începutul anilor ’60, când, într-o zi, mi-a fost dat să aud un glas neobişnuit urechilor noastre, dedate la trilulilurile muzicii uşoare a epocii. Era o voce gravă, răscolitoare, care te soma, parcă, să nu mai stai, să alergi către Chemarea mării. Nu mică mi-a fost uimirea când am descoperit că posesoarea era o liceană, mai mică decât noi, studenţi pe acea vreme. Oricum, aparţineam aceleiaşi generaţii. Prilej de mândrie, pentru că, alături de câteva filme, de Cinematecă, de poeţii şaizecişti, Margareta Pâslaru, cu harul ei, ne-a conectat la suflul minunaţilor ani ’6o ai Europei, de care nu ne mai simţeam atât de departe. Am avut privilegiul de a-i urmări în timp evoluţia, tenacitatea, pasiunea şi inteligenţa cu care şi-a construit o carieră cum nu sunt multe în spaţiul nostru. Dar ce spun eu „şi-a construit“… Ea şi-a îngrijit-o precum pălmaşii, trudind zi de zi, sădind, explorând, apropiindu-se de limite, tatonându-le doar pentru a le învinge, ferindu-şi viaţa de urâtele atingeri ale privirilor joase. Poate de aceea cântecele ei transmit, dincolo de toate, şi fiorul unei experienţe a curăţeniei sufle­teşti, trecute prin bucurie, seninătate, generozitate, dar şi prin încercări, nelinişti, temeri, luări de la capăt. Mereu şi mereu. Cartea de faţă închide în paginile ei o carieră şi o viaţă care nu s-au concurat niciodată. S-au împăcat de la bun început. Secretul aparţine numai şi numai artistei.” Magda Mihăilescu
Muzicologul Daniela Caraman Fotea, Membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (din 1968); Membră a Biroului secției de muzică ușoară (1975-1990), a secției de muzicologie (din 2005); Membru fondator al Colegiului criticilor muzicali „Mihail Jora”; Membru al Uniunii Criticilor, Coregrafilor și Realizatorilor de Radio și Televiziune, 
„Am citit cândva: marii artiști sunt modești. Am verificat înțeleptele, adevăratele cuvinte de multe ori.
În cazul MARGARETEI PÂSLARU adaug: marii artiști sunt și generoși. Ce dăruiește ea? De bune decenii, o voce specială, unicat, arzând în vâltoarea emoției, comunicând; o creativitate puțin obișnuită unui interpret pentru care au scris aproape 70 de compozitori din elita muzicii noastre! Ultimele discuri ale Margaretei oferă un alt argument imbatabil pentru cele afirmate în titlu: drepturile de autor ale interpretei au fost cu regularitate oferite celor în nevoi. Mai mult: nu cunosc vreun mare artist care să fi mers în spitale să citească povești micilor bolnavi…
Cel mai recent CD al Margaretei – Cum să te las?, album de autor, poate fi considerat un Best of al șlagărelor ei. Este un imn către iubire: cea de toate bucuriile, față de părinți, de soț, de familie, de cei apropiați ei. (Nu uită Margareta, o pasiune a ei de o viață:Amanții mei sunt cărțile-nțelepte pe versuri de Agatha Grigorescu Bacovia). Ce florilegiu de poezie mai reunește Cd-ul! Virgil Carianopol, Elena Farago, Mariana Dumitrescu, George Bacovia, Ion Minulescu, Romulus Vulpescu, Ana Blandiana, Mihai Eminescu. Desigur și creațiile ei. Încununarea fiind smerita rugăciune Tatăl nostru în mirifica orchestrație a lui Radu Goldiș…Booklet-ul discului trece în revistă gesturile de omenie ale Margaretei. De această dată, drepturile ei de autor sunt oferite, cu concursul Casei Discografice Eurostar, al lui Paul Stângă, SUPRAVIEȚUITORILOR DE LA CLUBUL COLECTIV… Ce verzi sunt pomii sufletului Margaretei! (Lasă-mi, toamnă, pomii verzi rămâne, chiar după multe, multe audiții, una dintre marile mele preferințe…)
Îi doresc Margaretei să-i fie întoarse, pe măsură, bucuriile, pe care ni le aduce prin interpretarea, creativitatea și generozitatea ei, toate, HĂRUITE… „
Sursa: cimec.ro – 17.06.2016
Marele compozitor Edmond Deda, afirma despre Margareta Pâslaru:”Margareta Pâslaru s-a impus în viața muzicii ușoare românesti, printr-un stil personal de interpretare, la crearea căruia au contribuit calitățile de timbru și inflexiuni ale vocii sale dar, mai cu seama, talentul ei actoricesc înăscut, de unde rezultă grija deosebită pe care solista o arată față de interpretare. Margareta Pâslaru a știut – intuitiv – să creeze un stil atât de original, încât mulți dintre interpreții noștri apăruti ulterior au fost tentați să o imite.(…)”
Compozitorul Doru Popovici: (…) În ultimii ani Margareta Pâslaru a atras atentia în mod deosebit prin talentul ei – real – de compozitoare. Se remarca din ce in ce mai mult, bogata-i inventivitate melodică și ritmică și acea intuiție rară de a genera mult râvnitele șlagăre, niciodată banale, întotdeauna pline de vitalitate. Margareta Pâslaru știe să dea naștere unui climat de suavă poezie, asociat unui timbru cu rezonanțe de violoncel (…) Informația Bucurețtiului – 11 iulie 1981
Iuliana Tudor: „Mulțumesc Margaretei Pâslaru pentru exemplul uman care este, pentru artistul care este și pentru urmele importante pe care le lasă în fiecare inimă de român, de la cei mici până la cei mai mari. Mulțumesc și mă înclin așa cum ar trebui să o facem cu toții. Felicitări și toate cele bune.”











miercuri, 22 iunie 2016

Cronica albumului de autor Margareta Paslaru "Cum sa te las?"



Sursa: cimec.ro – 17.06.2016 – autor Daniela Caraman Fotea

Generozitatea Margaretei
(Daniela Caraman Fotea – 17 iunie 2016)
Am citit cândva: marii artiști sunt modești. Am verificat înțeleptele, adevăratele cuvinte de multe ori. 

În cazul MARGARETEI PÂSLARU adaug: marii artiști sunt și generoși. Ce dăruiește ea? De bune decenii, o voce specială, unicat, arzând în vâltoarea emoției, comunicând; o creativitate puțin obișnuită unui interpret pentru care au scris aproape 70 de compozitori din elita muzicii noastre! Ultimele discuri ale Margaretei oferă un alt argument imbatabil pentru cele afirmate în titlu: drepturile de autor ale interpretei au fost cu regularitate oferite celor în nevoi. Mai mult: nu cunosc vreun mare artist care să fi mers în spitale să citească povești micilor bolnavi...

Cel mai recent CD al Margaretei – Cum să te las?, album de autor, poate fi considerat unbest of al șlagărelor ei. Este un imn către iubire: cea de toate bucuriile, față de părinți, de soț, de familie, de cei apropiați ei. (Nu uită Margareta, o pasiune a ei de o viață:Amanții mei sunt cărțile-nțelepte pe versuri de Agatha Grigorescu Bacovia). Ce florilegiu de poezie mai reunește Cd-ul! Virgil Carianopol, Elena Farago, Mariana Dumitrescu, George Bacovia, Ion Minulescu, Romulus Vulpescu, Ana Blandiana, Mihai Eminescu. Desigur și creațiile ei. Încununarea fiind smerita rugăciune Tatăl nostru în mirifica orchestrație a lui Radu Goldiș...

Booklet-ul discului trece în revistă gesturile de omenie ale Margaretei. De această dată, drepturile ei de autor sunt oferite, cu concursul Casei Discografice Eurostar, al lui Paul Stângă, SUPRAVIEȚUITORILOR DE LA CLUBUL COLECTIV... Ce verzi sunt pomii sufletului Margaretei! (Lasă-mi, toamnă, pomii verzi rămâne, chiar după multe, multe audiții, una dintre marile mele preferințe...)

Îi doresc Margaretei să-i fie întoarse, pe măsură, bucuriile, pe care ni le aduce prin interpretarea, creativitatea și generozitatea ei, toate, HĂRUITE...


___________________________________________________________




miercuri, 15 iunie 2016

Margareta Paslaru, Diploma pentru debut in cinematografie la Festivalul "Pelicanul de Aur" 1966




Festivalului National al Filmului “Pelicanul de Aur” editia a III-a a avut loc in perioada 15-22 iunie 1966 la Mamaia.
Prezentatoarea uneia dintre serile festivalului a fost Margareta Paslaru.



In concurs au fost proiectate 28 de filme, dintre care 7 artistice si 21 de scurt metraj. Printre titluri se regaseste si coproductia “Tunelul”, regia Francisc Munteanu, scenariul Francisc Munteanu, Georgi Vladimov, muzica George Grigoriu, distributia Ion Dichiseanu, Margareta Paslaru, Emmerich Schaffer, Stefan Banica, Valentina Malyavina, Aleksei Loktev, Viktor Filippov.


In seara premierei coproductiei "Tunelul" - o parte din distributie

Juriul festivalului a fost compus din: Victor Iliu, presedinte, Paul Bortnovschi, Dina Cocea, Ovidiu Gologan, Ioan Grigorescu, Teodor Grigoriu, Mihai Iacob, Ecaterina Oproiu, Mircea Popescu.


Pentru rolul “Iulia” Margareta Paslaru a primit Diploma pentru debut in cinematografie.


Extrase din presa vremii:

ANTOANETA TANASESCU - Contemporanul, 1966: "Margareta Paslaru (diploma pentru debut in cinematografie la al III-lea Festival al filmului de la Mamaia) inscrie in cea de-a saptea arta un inceput de drum ce trebuie realmente sustinut."
TOMA ATANASIE Scanteia tineretului, 22.06.1966: "Debutul in film al Margaretei Paslaru este mai mult decat promitator, aceasta oferind publicului o cu totul alta infatisare, decat cea cunoscuta in spectacolele de la televiziune."
EUGEN BUIA Informatia Bucurestiului 17.06.1966: "Printre actorii romani, reamintim un debut interesant, Margareta Paslaru, pe care regizorul Francisc Munteanu a distribuit-o in rolul Iuliei."
ANDRIANA FIANU Gazeta literara, 23.06.1966: "A patra ipostaza a Margaretei Paslaru - cantareata, actrita de teatru, prezentatoare in aceste zile a realizatorilor in concurs si in sfarsit, actrita de film, in "Tunelul"- demonstreaza puterea de munca, studiul tenace si aptitudini."