Sursa: ell.ro_ 13.04.2011
Margareta, de Alex. Leo Serban
Acum un an, la Paris, am avut placerea si privilegiul de a o cunoaste pe cea care a fost idolul copilariei mele: Margareta Paslaru. Era invitata Festivalului de film romanesc pe care-l face, de citiva ani, Dan Burlac – neobositul promotor (si, uneori, producator) al acestui cinema.
Aflasem, de la
colega mea Magda Mihailescu, ca Margareta urma sa fie prezenta intr-una din
zile; era exact ziua cind trebuia sa sosesc de la Clermont-Ferrand (drum lung,
din inima Frantei...).
Am ajuns pe
dupa-masa in Gare de Lyon, m-am repezit – cu tona de bagaje – spre metrou si am
ajuns, la prietenii mei parizieni din arondismentul 16, putin dupa ora cind
urma sa-si faca aparitia Margareta la cinema-ul „Le Latina”. Gifiiam, eram un
lac de transpiratie... Am facut repede un dus, m-am schimbat si am luat iarasi
metroul in sens invers; aveam inima cit un purice la gindul ca o s-o ratez!
Intilnirea era
sus, in incaperea de deasupra cinema-ului unde, de citeva ori pe saptamina, au
loc seri de tango. De asta data, ritmurile voluptuos-melancolice erau inlocuite
cu un slagar cinematografic irezistibil: „the title song” – cum zic
anglo-saxonii – din filmul Veronica (muzica, daca nu ma insel, este a lui
Temistocle Popa). M-am gindit ca e un semn bun: „Veronicaa, Veronicaaa, fata
buna si cuminte”, cintat de Margareta, suna ca un descintec care deschide calea
spre Zina din film – si cintareata/actrita din realitate...
Caci, pentru
mine cel putin, Margareta ramine – incontestabil –nu doar cea mai frumoasa, cea
mai glorioasa si cea mai duioasa amintire din „vremea muzicii usoare
romanesti”, ci si cea mai actuala (desi discreta) vedeta adevarata pe care va
fi cunoscut-o „showbiz”-ul autohton de cind e el „showbiz”. Farmecul ei s-a
dovedit durabil si este intact: care alta artista se poate lauda ca, pe linga
slagarele pe care le stim, si care au intrat in cultura populara odata cu Vocea
pe care i-o stim, au in CV un rol in teatru, in regia lui Liviu Ciulei (Polly,
din Opera de trei parale)?
Si care alta
„cintareata de muzica usoara” se poate lauda cu un rol in cinema, scris anume
pentru ea, precum cel din fermecatorul Un film cu o fata fermecatoare
(scenariul: Radu Cosasu; regia: Lucian Bratu)? Margareta a trecut prin toate cu
gratie si cu talent, demonstrind nu doar o inteligenta actoriceasca
remarcabila, dar si o inspirata capacitate de reinventare a propriei cariere...
Cind i-am fost
prezentat, recunosc ca m-am facut piftie! Desi Margareta Paslaru nu are nimic
intimidant – este o doamna inca frumoasa si cocheta, care vorbeste intelept si
precis –, forta personalitatii sale te subjuga. Am avut parte de citeva minute
de tête-à-tête (mai intii crispat, din partea mea, apoi absolut relaxat,
gratie Margaretei), inainte ca hoardele de copii insotiti de parinti sa
navaleasca in „sala de tango” unde Zina Veronicai oficia miracolul intilnirii
cu Vedeta Preferata.
Margareta era
acolo, in carne si oase, imbracata frumos in negru si alb, cu un lornion la
butoniera, fara nimic artificial – fericita, pur si simplu, sa-si cunoasca
fanii cei mai tineri. Fericirea lor era si a mea.
Articol publicat in ELLE Februarie 2008
