Margareta
Pâslaru: O jumătate de veac am dăruit ceea ce dăinuie, muzica
Muzică, teatru, film,
televiziune - în 50 de ani de carieră, Margareta Pâslaru a excelat în toate, şi
aceasta pentru că „visa să devină un actor total". Cu aproape o lună în
urmă, artista a lansat ...
Teodora Dutu_ 22.12.2010
Muzică, teatru, film,
televiziune - în 50 de ani de carieră, Margareta Pâslaru a excelat în toate, şi
aceasta pentru că „visa să devină un actor total".
Cu aproape o lună în urmă,
artista a lansat albumul „Lasă-mi, toamnă, pomii verzi", CD de autor ce a
marcat 50 de ani de la primul disc, dar şi o culegere tipărită (cu acelaşi
nume), pentru cei care doresc să-şi lărgească repertoriul.
Cum ne-a obişnuit de la
lansările anterioare, şi de data aceasta, doamna Pâslaru a donat drepturile de
autor campaniei „Artişti pentru artişti" de la UNITER. Am invitat-o să ne
vorbească despre albumul aniversar şi culegerea, despre debutul în muzică,
persoanele care au susţinut-o, despre anii petrecuţi în SUA, dar şi despre
noua ei pasiune: internetul.
La Târgul Gaudeamus şi apoi
la magazinul Muzica aţi lansat „Lasă-mi, toamnă, pomii verzi", ce a
marcat 50 de ani de la primul disc. Înainte de a vorbi despre recentul
eveniment, aş vrea să ne întoarcem puţin în anii '60, când aţi debutat şi aţi
lansat „Chemarea mării".
Margareta
Pâslaru:
Doamna Ileana Pop m-a remarcat la Casa de Cultură Griviţa Roşie, unde cântam
acompaniată de Paul Ghenţăr; entuziasmată, dânsa m-a prezentat regizorului
Valeriu Lazarov. Tot în acea perioadă, tânărul compozitor George Grigoriu, din
„Trio Grigoriu", atras de timbrul meu vocal, mi-a compus „Şi-n apa
mării".
În acea perioadă, cum
ajungea cineva să lanseze un disc?
M.P.: Era solicitat.
Interpreţi cu voci interesante, recognoscibile, solişti ceruţi de admiratori în
magazinele de specialitate „vindeau" bine produsul muzical. În ceea ce mă
priveşte, eram preferata multor compozitori; 63 mi-au încredinţat creaţiile
lor, unii scriind special pentru mine.
După succesul primului disc,
aţi intrat în televiziune.
M.P.: A fost invers!
Televiziunea m-a făcut cunoscută în ţară, concomitent cu radioul, care difuza
piesele cerute în emisiunea „Melodia preferată".
Ca urmare a succesului în
sălile de spectacol, la tv şi radio, piesa „Chemarea mării" s-a
înregistrat şi pe disc Electrecord în decembrie 1960. În anul următor bătea
recordul vânzărilor, 26.000 de exemplare.
La momentul lansării făceaţi
parte din „noul val"?
M.P.: Desigur, celebrul Gică
Petrescu era convins că voi avea un succes de durată, în momentul în care m-a
invitat la recitalul său, „Telegrame melodii", alături de Marina Voica.
Faptul că m-am lansat o dată cu televiziunea mi-a dat un „avans" de
aproape zece ani faţă de următorul grup, ceea ce a rămas un avantaj. Îmi
amintesc de vecinii care puneau televizorul în geam, ca toată strada să poată
vedea o emisiune. Era o raritate, nu oricine îşi putea permite un aparat
alb-negru.
Aţi jucat în piese de
teatru, în filme, aţi abordat folclorul. Apoi aţi început să compuneţi melodii,
să scrieţi textele pieselor. De ce v-aţi implicat în atâtea domenii?
M.P.: De ce? Visam să devin
ceea ce se numea „actor total". Vocea, pasiunea cu care interpretam,
mişcarea scenică, deprinsă de la orele de balet cu Floria Capsali, au atras
atenţia realizatorilor tv, regizorilor de film şi teatru care, punându-mi în
valoare stilul versatil, talentul, realizau spectacolul dorit.
Apoi, în 1983, aţi emigrat
în SUA.
M.P.: Acest capitol va fi
dezvoltat în cartea la care lucrez de ani buni, sper s-o definitivez pentru a o
lansa la Târgul Gaudeamus 2011. Faptul că am lucrat fără oprire şi peste
Ocean, mai bine de 20 de ani, mi-a adus recunoaşterea muncii, a activităţilor
cultural-educative desfăşurate în folosul societăţii. Astfel, am fost
apreciată de domnul Michael Ferguson în discursul său (Congressional Record)
la „The House of Representatives 2001", onorată ulterior în Union County
şi de Senatul statului New Jersey, cu ocazia premiilor anuale „Women of
Excellence", în 2002.
Reveniţi des în România. Ce
vă face să vă întoarceţi an de an?
M.P.: De când l-am pierdut
pe soţul meu, lucrez mai mult în Bucureşti, compun, scriu texte, înregistrez
muzică, răspund unor invitaţii de a susţine diferite campanii, contribuind
astfel la efortul oamenilor de bine.
Cum vi se pare televiziunea
din România faţă de cea din Statele Unite?
M.P.: Dificilă întrebare,
ambele se află în continuă evoluţie. Am senzaţia că formatul emisiunilor
actuale, împrumutat din alte ţări, împiedică afirmarea tinerilor regizori cu
talent şi imaginaţie, care ar avea ceva de spus.
Revenim la albumul „Lasă-mi,
toamnă, pomii verzi", ce marchează 50 de ani de carieră.
M.P.: Da, am trăit o
jumătate de veac dăruind ceea ce dăinuie, muzica. Nici nu-mi vine să cred cum
a zburat timpul.
În anii '60, după debutul
muzical, au urmat cele din teatru, film, folclor, toate răsplătite de public şi
de aprecierea specialiştilor la Mamaia, apoi la „Cerbul de Aur", culminând
cu Trofeul MIDEM la Cannes. Anii '70 au confirmat ascensiunea prin invitaţii
sosite din alte ţări, la spectacole, festivaluri, turnee, şi lansarea
filmelor „Veronica".
Extinderea activităţilor
componistice au urcat o treaptă importantă în 1980 prin şlagărele „Lasă-mi,
toamnă, pomii verzi" şi „Diamant fermecat". Perioada anilor '90 până
în 2006 mi-au îmbogăţit universul, ascendent, cu experienţe pe care le-am împărtăşit
compatrioţilor, precum „Banca pentru alimente". M-am simţit onorată de
Trofeul Electrecord, primit anul acesta cu ocazia aniversării a 50 de ani de la
primul disc.
O dată cu CD-ul, aţi
publicat şi culegerea „Lasă-mi, toamnă, pomii verzi".
M.P.: Această primă culegere
conţine 31 de titluri, cu aproximaţie, aceleaşi compoziţii de pe acest CD,
printre care rugăciunea „Tatăl nostru", „Era o fântână",
„Cheia", „A nimănui sunt", „Ţigara", „Ceasul e un vrăjitor",
„Ghimpi" şi altele.
Ele reprezintă un dar pentru
cei care vor să-şi extindă repertoriul, până la apariţia următorului meu caiet.
Această culegere se vinde separat, la magazinul Muzica, pentru moment.
Încurajez casele de cultură şi profesorii să o procure dacă doresc, pot găsi
câteva piese şi pentru cei mai mititei, de pildă, „Bunicii mei",
„Alergători de cursă lungă" sau „Păsările".
Purtaţi un pandantiv foarte
interesant. Vă pasionează internetul?
M.P.: Desigur, cu atât mai
mult cu cât soţul meu - în amintirea căruia port pandantivul dăruit - mi-a
deschis această „fereastră" către viitor. De atunci explorez în direcţia
aceasta fascinantă şi încerc să învăţ cât mai mult.
Care sunt vocile din muzica
românească pe care le admiraţi?
M.P.: Mulţi tineri au calităţi
vocale excepţionale, dar mă atrag aceia cu un timbru aparte, stil personal,
care nu imită pe nimeni. Fără îndoială, avem o galerie de mari profesionişti,
cărora le doresc mult succes în continuare.
Ce pregătiţi pentru anul
viitor?
M.P.: Mă aşteaptă câteva
„premiere" şi vise îndrăzneţe spre binele altora! Campania „Voluntarii
Muzicii" va debuta în 2011! Dar până atunci vă doresc tuturor sărbători
luminate şi un nou an plin de sănătate şi realizări!
