"Margareta Paslaru Un mit al muzicii usoare romanesti” – compozitorul George Grigoriu, Super Magazin 07.1994; “O legendă vie a României, o artistă cu totul speciala” - J.National 9.07.2008; “Margareta Paslaru este o mare, mare artista” – regizoarea Elisabeta Bostan, Adevarul 27.09.2008; “Mitul Margareta Paslaru continua sa traiasca!” – Jurnalul Saptamanii, Tel Aviv 5.11.2009 I. Segal; “Talentul universal al Margaretei Paslaru reprezinta intr-adevar un fenomen extraordinar” – Borba, Belgrad 1965; “Am considerat parcurgand paginile de creatie ale Margaretei Paslaru ca domnia sa face parte din clasicismul muzicii romanesti prin valoarea compozitiilor” - prof. dr. Mihai Cosma TVR3 2010; “Margareta Paslaru figureaza in Lexiconul Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor” – muzicologul Viorel Cosma - Aula Uniunii Compozitorilor 22.09.2008; “La începutul primăverii, doamna Margareta Pâslaru, un adevărat icon al muzicii românești, pășește în cel de-al 63 an de carieră artistică iar Muzeul Municipiului Bucureşti o omagiază prin organizarea unei expoziții retrospective. Margareta Pâslaru este o figură emblematică a lumii artistice românești, cântăreață, compozitoare, actriță și realizatoare TV și radio.” - muzeulmunicipiuluibucuresti.ro 26.02.2021; “Margareta Pâslaru este onorată ca una dintre cele mai complexe personalităţi ale culturii româneşti, cu o carieră absolut fabuloasă.” - Rador.ro, 09.07.2021

Faceți căutări pe acest blog

luni, 9 octombrie 2023

Margareta Paslaru - Actualitatea Muzicala sept. 2023: O viata si o cariera de exceptie

Sursa: ucmr.org.ro, Actualitatea Muzicala 2023 nr. 9, autor Octavian Ursulescu

https://ucmr.org.ro/Texte/Actualitatea-Muzicala-2023-nr-09.pdf 

O viaţă şi o carieră de exceptie

Îmi aduc aminte cum, foarte tânăr colaborator al cotidianului ”Scânteia tineretului”, m-am dus să văd un concert-raritate pentru acele vremuri – un ”one woman show”, pentru că până atunci existau doar concerte de ”varietăţi”, cu numeroşi solişti cântând câteva piese fiecare, plus momente vesele. Ca şi în alte direcţii ale carierei sale, Margareta Pâslaru a fost o deschizătoare de drumuri, cu un recital complex alături de formaţia Rolf Albrich, cântând nu mai puţin de 23 de piese în sala de la Casa Centrală a Armatei. Am descoperit zilele trecute pagina îngălbenită de ziar cu cronica pe care am publicat-o atunci şi am zâmbit, fiindcă trebuia să găsesc eu ceva de amendat, june cronicar teribilist al vremii, probabil şi datorită show-ului inedit. Dar s-o luăm sistematic şi să descoperim împreună priorităţile de care aminteam.

Născută în Bucureşti pe 9 iulie 1943, Margareta Pâslaru a copilărit într-un mediu artistic, pozând ”cap de expresie” pentru sculptorii Ion Medrea şi Ion Dimitriu Bârlad. Cel din urmă a fost bunicul ei şi ne amintim că la una din galele premiilor revistei noastre doamna Anca Vlad a donat UCMR un bust al lui George Enescu realizat de acesta. Micuţa Margareta a studiat harpa, a luat lecţii de balet cu Floria Capsali, de pian cu Lia Romaşcu şi de pictură cu prof. Tofan. La doar 5 ani devine membru provizoriu al Sindicatului Artiştilor, jucând rolul copilului în ”Madama Butterfly” de Puccini! A fost doar primul pas al unei precocităţi formidabile, cu debutul strălucit în muzica uşoară. Ne amintim că în 2008, la împlinirea a 50 de ani de la debut, a fost sărbătorită în Aula UCMR, cu acea ocazie gravând pe CD-uri piese ale celor 65 de compozitori care i-au încredinţat creaţiile lor, de la George Grigoriu, Temistocle Popa, Florin Bogardo, Radu Şerban, Ion Cristinoiu la Laurenţiu Profeta, Titel Popovici şi Vasile V. Vasilache. 65 de compozitori în 65 de ani de carieră inegalabilă, în care înafară de muzică uşoară, inclusiv în postură de compozitoare şi textieră, a cântat folclor, a jucat teatru, a avut roluri importante în filme. Aşadar, a debutat la 15 ani pe scena Casei de cultură ”Griviţa Roşie”, în anul următor, 1959, apare în diverse transmisii dedicate artiştilor amatori, pentru ca în 1960 să păşească pentru prima oară în vechiul studio al TVR, din str. Molière. Este întrucâtva un an al consacrării, câştigând premiul I pe Capitală la Festivalul artiştilor amatori. În 1963 devine membră a ATM (Asociaţia oamenilor de teatru şi muzică), mai ales că este invitată să joace un rol memorabil. Regizorul Liviu Ciulei o distribuie în rolul Polly Peachum din ”Opera de trei parale” de Bertold Brecht, avându-l ca partener pe Toma Caragiu. Au urmat nu mai puţin de 400 de reprezentaţii pe scena Teatrului Bulandra, cu un succes uriaş de public, dar şi în rândul specialiştilor. Începe să abordeze şi folclor, la îndemnul Mariei Tănase, pe care a cunoscut-o la repetiţiile de la teatru. Alături de Marina Voica lansează în duet melodia ”Pe aripa vântului”, versiune în limba română a unui cântec al Lolitei Torres, bătând recorduri de audienţă şi fiind adoptată imediat de marele public iubitor de muzică uşoară. La TVR apare în emisiuni semnate de numele cele mai importante ale vremii – Valeriu Lazarov, Alexandru Bocăneţ, Tudor Vornicu – impresionând de fiecare dată şi prin vestimentaţiile imaginate chiar de ea. Începutul consacrării internaţionale vine în 1968, când este distinsă cu Menţiunea juriului internaţional la prima ediţie a ”Cerbului de aur” de la Braşov, în anul următor fiind invitată să susţină aici un recital la care şi-a creat singură coregrafia. Discurile sale totalizează tiraje impresionante (300.000 de discuri vândute in anii '60), fiind distinsă cu Discuri de aur, drept care în 1969 primeşte la Cannes Trofeul MIDEM (Târgul internaţional al discului şi editurilor muzicale), alături de monştri sacri ai muzicii uşoare din întreaga lume, fiind până azi singura artistă din ţara noastră cu o asemenea recunoaştere. George Grigoriu, unul din compozitorii cu care a colaborat încă din anii debutului, a numit-o ”Un mit al muzicii uşoare româneşti”, purtând către lauri câteva melodii încă de la prima ediţie a festivalului de la Mamaia, în 1963! Nu greşea nicidecum reputatul compozitor, fiindcă Margareta Pâslaru lansa şlagăr după şlagăr, umplea stadioane, domina topurile, era solicitată, ”cap de afiş” garantat, de toate instituţiile de spectacol.

Aşa încât după succesele din muzică şi teatru era inevitabil să reţină atenţia regizorilor de film. Debutul se produce în coproducţia româno-sovietică ”Tunelul”, în regia lui Francisc Munteanu, pentru rolul Iuliei fiind distinsă cu Diplomal pentru debut în cinematografie la Festivalul filmului românesc ”Pelicanul de aur” de la Mamaia, ediţia a III-a, în 1966. În 1967 este Ruxandra Vancu în ”Un film cu o fată fermecătoare”, regia Lucian Bratu, în care îi are ca parteneri pe Ştefan Iordache şi Marin Moraru. Peste numai un an este distribuită alături de Ştefan Bănică, Nae Roman, Cornel Fugaru şi formaţia acestuia, Sincron, în filmul ”Împuşcături pe portativ” regizat de Cezar Grigoriu, fratele lui George Grigoriu, care evident semnează muzica peliculei. Micuţii se delectează şi azi cu melodiile compuse de Temistocle Popa pentru filmele de uriaşă audienţă regizate de Elisabeta Bostan, ”Veronica” (1973) şi ”Veronica de întoarce” (1974), în care Margareta Pâslaru a fost rând pe rând zâna, o educatoare severă sau împărăteasa furnicilor (Lulu Mihăescu a jucat rolul Veronicăi, ea cochetând mai târziu cu muzica, ca membră a formaţiei Timpuri Noi). Alexandru Bocăneţ o distribuie în 1976 în rolul unei frizeriţe în filmul ”Gloria nu cântă”, în care Margareta i-a avut parteneri pe Toma Caragiu şi pe Constantin Diplan, iar în 1978 se reîntâlneşte cu regizorul Francisc Munteanu, cu rolul Lia din comedia muzicală ”Melodii, melodii”, în care mai apăreau Cornel Constantiniu sau Cornel Patrichi. Cunoscutul caricaturist Nell Cobar o solicită pe Margareta Pâslaru pentru a compune muzica la două din episoadele serialului său TV de desene animate ”Mihaela”. Nu putem omite nici apariţia sa în filme pentru micul sau marele ecran cum ar fi ”Omul din umbră la soare”, ”Mens sana în corpore sano”(ambele în 1965), ”Omul şi camera” (1966), ”Game pentru televiziune” (1968), ”Expresul de Buftea” (1978) sau ”Clipa” (1979). 

În serialele noastre consacrate festivalului de la Mamaia sau concursului ”Şlagăre în devenire”, ca şi în articolele publicate despre ea am trecut în revistă zecile ei de mari şlagăre, între care şi compoziţii proprii, aşa încât nu mai revenim, oricum doar enumerarea lor ne-ar ocupa pagini bune de revistă, mai ales că publicul le cunoaşte. După 1983 a lipsit din peisajul autohton, stabilindu-se cu familia în SUA, dar şi dincolo de Ocean a avut o activitate artistică demnă de laudă, ca directoare de galerii de artă, editând discuri sau întreprinzând turnee. Prin firma sa ”M” Soul Productions a semnat în calitate de scenaristă şi regizoare, editându-le ea însăşi, o serie de emisiuni TV culturale, pentru care a fost distinsă cu ”The videographer award of distinction”, ”Telly award” sau ”The communicator award”. O recunoaştere înaltă a venit în 2002, când Union County Commission şi Senatul statului american New Jersey i-au conferit Margaretei Pâslaru trofeul ”Women of excellence”.

Revenită în ţară, este primită cu afecţiune şi îşi dedică activitatea editării unor CD-uri şi DVD-uri cu finalitate caritabilă, cedându-şi drepturile de autoare unor cauze nobile, colaborând cu Crucea Roşie, Banca de alimente (concept importat chiar de ea, după ce s-a implicat serios în SUA), ”Artiştii pentru artişti” (în beneficiul actorilor vârstnici cu probleme de sănătate), susţine material, cu burse, tinerii talentaţi, pe această linie înscriindu-se şi CD-ul ”Cum să te las?”, produs de casa de discuri Eurostar în beneficiul răniţilor de la clubul Colectiv. Începând din 2010 se înmulţesc meritatele recunoaşteri, iar activitatea sa discografică este uimitoare. La 50 de ani de la primul disc primeşte Trofeul Electrecord, lansează primul său album de autoare, ”Lasă-mi, toamnă, pomii verzi”, devine ”Ambasadoare a anului european al volunta-riatului”, lansează cartea autobiografică ”Eu şi timpul” (la editura Curtea Veche), Fundaţia Radio România editează albumul ”Margareta 70”, ea însăşi produce CD-ul de autoare ”Actorii cântă” în colaborare cu UNITER. Toate aceste albume au fost înregistrate şi mixate în studiourile Jolt şi Andrei Kerestely.

 Primeşte Trofeul ”Gala Crucii Roşie” şi diploma de excelenţă ”Allegretto 40”... În 2014 donează Muzeului Naţional de Istorie propriile creaţii vestimentare, trofee, afişe, discuri, amintiri de familie, acestea intrând în patrimoniul muzeului. În 2015 a lansat CD-ul de autoare ”Stelele filmului cântă”, produs de UCIN în beneficiul actorilor suferinzi, iar Muzeul Municipiului Bucureşti a sărbătorit-o prin expoziţia de afişe rare ”Lasămi, toamnă, pomii verzi”. Complexitatea excepţională a înzestrărilor sale a primit o nouă confirmare la gala din 2016 a UARF (Uniunea Autorilor şi Realizatorilor de Film), unde Margaretei Pâslaru i s-a acordat Premiul de excelenţă ”Artist plurivalent”, pentru întreaga activitate. În 2019 festivalul ”Gong” de la Sibiu i-a decernat Trofeul “Platina Valorii”, iar în 2021 UCIN (Uniunea cineaştilor) i-a conferit Premiul Academic şi Trofeul UCIN pentru întreaga activitate înmânate de prof. univ. dr. Laurenţiu Damian la Gala Uniunii Cineaştilor. Tot legat de film, două din melodiile lansate de ea, ”Cum e oare?” de Florin Bogardo şi ”Chemarea mării” de George Grigoriu, au fost incluse în banda sonoră a mult-premiatului lung-metraj ”Moartea domnului Lăzărescu”.

Margareta Pâslaru este membră de onoare atât a UNESCO, cât şi a UNICEF. După ce în 1999 am avut bucuria de a-i înmâna premiul A.M. ”Vedete internaţionale ale muzicii uşoare româneşti” chiar la New York. Margareta Pâslaru a reprezentat cu cinste ţara noastră la diverse competiţii muzicale internaţionale, cum ar fi cele de la Sopot (Polonia), Tokyo (Japonia), Ankara (Turcia) sau în Malta, unde a cântat, fireşte, unele din piesele pe care le-a lansat, premiate inclusiv la festivalul de la Mamaia, aşa că trebuie să-mi încalc cele scrise mai sus şi să amintesc măcar câteva din aceste titluri mai vechi: ”Două rândunici”, ”Această taină să rămână între noi” (ambele de Radu Şerban), ”Soarele e-ndrăgostit de Mamaia” (Dinu Şerbănescu), ”Ochii tăi” (Gelu Solomonescu), ”Seri la malul mării” (Sile Dinicu), ”Cu tine” (Vasile Veselovschi), ”Aici, la mine acasă” (George Grigoriu), ”Melodiile dragostei” (Ion Cristinoiu), ”Pasărea măiastră” (Vasile V. Vasilache), cu acesta din urmă fiind premiată în 1979 pentru versurile proprii. Aşa cum nu pot lipsi din această foarte succintă enumerare compoziţiile sale, în frunte cu ”Lasă-mi, toamnă, pomii verzi”, ”Diamant fermecat” - premiul la Creaţie la emisiunea-concurs “Şlagăre în devenire” 1981, dar şi ”Timpul”, câştigător la Tele-Top 1972 sau ”Păsările nu mor niciodată”.

De altfel, Margareta Pâslaru a editat până în prezent nu mai puţin de patru caiete-antologie conţinând partiturile şi versurile compoziţiilor sale, trei dintre ele la Editura Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti şi al patrulea la Editura Muzicală a UCMR. Puse sub genericul “Margareta Pâslaru şi creaţiile ei”, ele poartă titlurile: “Lasă-mi, toamnă, pomii verzi”, “Libertatea nu se învaţă”, “Providenţa – 60 de ani de activitate pe multiple planuri”, “Timpul nu moare – 65 de ani în showbiz”.


Personalitate de mare complexitate, nu doar artistică, remarcabilă prin generozitate şi implicare socială, Margareta Pâslaru a scris şi scrie în continuare (în ultimii ani a lansat trei discuri cu Casa de discuri Roton!) pagini strălucite în muzica uşoară românească. Îi dorim din toată inima să depăşească acei 65 de ani înscrişi în dreptul carierei sale. Dincolo de toate, ”La mulţi ani!” din partea redacţiei noastre la împlinirea vârstei de 80 de ani!

Octavian URSULESCU

ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 9 Septembrie 2023 Eveniment Aniversare