Sursa:
Radio Romania Resita/ 08.07.2016/ autor Anca Bica Bălălău
Pe frecvența 105,6 fm, o reverență într-un sincer LA
MULȚI ANI, Margareta Pâslaru !
Dintr-o
familie de artişti (bunicul său, Ion Dimitriu-Bârlad, al cărui bust a fost
expus în cadrul mini-expoziţiei “Portrete de familie” din timpul lansării
volumului “Eu şi Timpul. Viaţă, vocaţie, viziune”, a fost un sculptor
renumit; bunica sa cânta la pian şi picta în stil impresionist; mătuşa era
balerină, iar mama, cântăreaţă de operă), Margareta Pâslaru a moştenit, la
rândul ei, înclinaţiile spre artă, ştiind să cânte, să danseze, să creeze
costume şi să interpreteze roluri interesante, având adesea alături artişti
remarcabili ce au rămas în inimile oamenilor. Ultimul său album de autor
Margareta Pâslaru „Cum sa te las?” este în beneficiul supraviețuitorilor
de la clubul ‘Colectiv’, un gest ale cărui ecouri ar trebui să demareze o
ascensiune a semnificației umanitare a societății civile din România. Însăși
titlul acestui album cuprinde o întreagă și simplă, totodată, chemare de-a fi
împreună cu cei de lângă noi care au nevoie de îmbrățișarea lui Dumnezeu prin
Oameni.
Margareta
Pâslaru a făcut film, a cântat, a compus şi toată viaţa sa a pecetluit-o în
slovele unei cărţi “Eu şi Timpul. Viaţă, vocaţie, viziune”, ca pe o mărturie ce
pogoară aripa timpului într-o adiere a unui destin extraordinar, confruntat cu
graţia totală a menirii sale artistice.
Titlul
volumului a fost ales, după cum declară chiar Margareta Pâslaru, ca urmare a
obsesiei sale pentru ireversibilul TIMP, ce a urmărit-o încă de la vârsta de 9
ani, când a conştientizat că “nu va mai serba niciodată 9 ani la 9 iulie”.
Această preocupare a continuat prin cântecele compuse de-a lungul timpului:
“Ceasul vrăjitor” (1967), “Timpul” (1970), “Eu şi Timpul” (1980). Momentul decisiv
pentru alegerea titlului cărţii autobiografice a rămas, însă, emoţionanta
redescoperire, la 69 de ani, a bustului realizat de Corneliu Medrea, bust ce o
reprezenta chiar pe artistă la 19 ani. Fotografia ce ilustrează acest moment
apare pe coperta cărţii. “Nimic nu este întâmplător”,afirmă Margareta Pâslaru.
Întâlnirea
de suflet cu Margareta Pâslaru a confirmat încă odată, cele meșteșugite prin
glasul inimii, în cele scrise mai sus. Cu o elegantă amabilitate, domnia sa a
răspuns unor întrebări despre viața sa artistică, despre izvorul ce-a devenit
fluviu prin vasta sa compatibilitate cu arta românească, despre aplauzele ce-au
rodit din dăruirea domniei sale pentru muzică, compoziții, scrieri, toate
încununate în ultimul deceniu prin gesturi de caritate și de susținere a celor
ce au nevoie de sprijinul și înțelegerea unui om ce-a devenit Modelul unei
întregi națiuni ce are nevoie mai mult ca oricând de un Ideal pentru a merge
mai departe.
Un
Ideal care se regăsește în acest Model-Margareta Pîslaru, care mărturisește
adesea:
„Cheia fericirii e dragostea de oameni ce o dai fără să ceri nimic în
locul ei”.
Margareta Pâslaru este un mit al muzicii usoare românești,
spunea George Grigoriu – compozitorul care a descoperit-o în anul 1959.
Proiecte,
roluri, trăiri….care sunt cele mai recente?
„Compun muzica şi text, înregistrez în studioul Jolt Kerestely, mă
concentrez asupra activităţii care rămâne. Definitivez Caietul III, partituri
ale propriilor creaţii. Noul album de autor „Cum să te las?” în
beneficiul supravieţuitorilor de la clubul ‘Colectiv’ produs de Casa de discuri
Eurostar, va ajunge şi la Timisoara, Cluj, Brasov, Suceava, Iaşi, Galati, etc.
Nu pot vorbi pentru alţii, sunt mulţi care şi-au realizat visul. Cred că
omul sfinţeşte locul. Totul cere timp, pasiune, aptitudini şi multă muncă. A fi
omul potrivit la locul potrivit, răspunzând cerinţei de piaţă, este problema
cheie...“
Sunteți
implicată în foarte multe acțiuni de caritate, de susținere. Simțiți sprijinul
societății civile, …existența ei?
„Faptul că donez încă din anul 1993 drepturile de autor
rezultate din vânzarea CD-urilor, ajută cauze meritorii. Muzica
înseninează sufletul de la leagăn şi până la mormânt; aceasta am încercat şi eu
să fac în viaţă, prin şi pentru dumneavoastră. “
Debutul
domniei voastre pe calea undelor a avut loc prin intermediul radioului
național. Cum se numea primul cântec și cine vi l-a compus ?
„Radioul a fost primul contact cu ascultătorii din toată țara. În
anul 1958 cântam la Casa de Cultură, m-a remarcat Ileana Pop de la TV și
am fost selecţionată. George Grigoriu m-a ascultat tot atunci şi mi-a compus
„Chemarea mării” – prima înregistrare la RADIO în anul 1959. A rezonat în toată
ţara. Ascultătorii au remarcat timbrul vocal, sinceritatea interpretării.
Publicul fidel, reciprochează iubirea dăruită prin actul artistic… Cei mai
importanți compozitori care au sprijinit cariera mea artistică sunt George
Grigoriu, Radu Șerban și Temistocle Popa. Primul disc Electrecord în anul 1961
a bătut recordul vânzărilor. Muzica are avantajul de a fi accesibilă instantaneu
peste mări şi ţări, la orice oră din zi şi noapte, in vârful muntelui, ori la
malul mării, prin radio. Are limbajul internaţional – cel al sufletului.”
Deasemeni
ați colaborat și cu televiziunea națională. Ce amintiri ne puteți destăinui ?
„Pe 10 iulie 1960 am făcut prima mea filmare în studioul TV din
Moliere . Emisiunea a fost regizată de Valeriu Lazarov ‘Toată lumea
face sport’ și onora atleții care plecau la Olimpiada de la Roma, precum
Iolanda Balaș. Am cântat atunci ‘Piccolissima serenata’ în limba
italiană.
In imagine, Trio Grigoriu, subsemnata, Dorin Dron, P.Gogan, Valeria
Gagialov in primul studiou din Moliere ”
Emisiunile
făcute de domnia voastră și Alexandru Bocăneț au bucurat multe generații.
Ce ne puteți povesti din culisele realizării lor?
„Culisele şcoala’ cu Valeriu Lazarov în anul 1960 a
continuat cu Alexandru Bocăneţ, Tudor Vornicu, Titus Munteanu. Vă
recomand propria carte ”Eu şi Timpul” publicată la Curtea Veche; spaţiul în
Radio este neincăpător, diversitatea activităţilor depăşeşte 58 de ani
:):). Cred că cititorii vor fi bucuroşi să descopere în cartea mea peste 100 de
ilustraţii din arhiva personală, multe dintre ele prezentate publicului în
premieră. ”
Ați
făcut și filme. Cu ce regizori și actori ați colaborat ?
„Primul film – în
anul 1962 ‘Doi băieţi ca pâinea caldă’ în regia lui Andrei Călăraşu și
scenariul, de Octavian Sava, alături de Grigore Vasiliu-Birlic, Alexandru
Giugaru, Nineta Gusti.
Primul rol dramatic Iulia, în TUNELUL, film de război în regia lui
Francisc Munteanu, alături de Ștefan Bănică, Ion Dichiseanu și Florin
Piersic, mi-a adus în anul 1966 „Premiul pentru debut în cinematografie”.
Tot în anul 1962 marele regizor Liviu Ciulei m-a invitat să
particip la o audiție în vederea alcătuirii distribuției viitoarei
premiere cu piesa de teatru “Opera de trei parale” de Bertolt Brecht.
Repetițiile au început pe 4 octombrie 1962 și au reunit o primă
variantă de distribuție. Am fost aleasă alături de celebra Maria
Tșnase și de mari actori ai Teatrului “Lucia Sturza Bulandra”.
Repetițiile au fost întrerupte pentru un timp, iar când au fost
reluate au intervenit modificări în distribuție din cauza dispariției Mariei
Tănase (iunie 1963) și a lui Joules Cazaban (septembrie 1963).
Pe 12 noiembrie 1964 a avut loc premiera, iar pe afiș apăreau nume mari
ale scenei românești: Toma Caragiu, Victor Rebengiuc, Dumitru Furdui, George
Marutza, Mimi Enăceanu, Clody Bertola, Virginica Popescu, Rodica Tapalagă, Gh.
Oprina, Mihai Mereuță, Marius Pepino .
Spectacolul s-a jucat pe parcursul a mai multe stagiuni,
ajungându-se la aproximativ 400 de reprezentații. Artistul aparţine lumii, alt
public se perindă la fiecare spectacol, in diferite oraşe, in altă ţară ori
continent.”
Cărui
om de muzică îi purtați cea mai frumoasă amintire?
„Toate colaborările erau speciale, debutul îşi păstrează famecul,
fireşte. Apoi, premiile câştigate cu fiecare compozitor la Festivalul Mamaia,
la festivaluri Internaţionale, în filme, aproximativ 750 de înregistrări la
Radio pe Disc la TVR, cumulează valori greu de ierarhizat în muzica uşoară şi
populară. La îndemnul Mariei Tănase , în anul 1962, am abordat și muzica
populară. Ani mai tarziu, fiind invitată la festivalul care-i poarta numele, am
interpretat ‘pâslărește’ Ciuleandra.
Pe
lângă faptul că ați compus foarte multe cântece, cu ce alți textieri, poeți ați
mai colaborat ?
„Am compus inspirată și de versurile lui Virgil Carianopol, Ana
Blandiana, Nichita Stănescu. ”
Ați
fost și ați rămas o femeie frumoasă, purtând de-a lungul timpului o distincție
aparte, întregită de o cultură și un talent deosebit. Cum ați reușit să
impuneți aceste valori în morișca vremurilor?
„Publicul a reţinut originalitatea, ceea ce l-a atras. Am fost aleasa
unor valoroşi compozitori, regizori de teatru şi film, ceea ce a creat un
produs artistic apreciat, admirat. Au contribuit şi propriile creaţii
vestimentare, care au completat creaţia muzicală.
Idealul meu era de a deveni , cum se spunea pe atunci, un actor
total acela care cântă, dansează , compune, se acompaniază la un instrument,
acela care prin acest recital complet suplinește o întreagă distribuție. Viata
artistică dăruită publicului continuă prin creații proprii, muzica
populară, emisiuni radiofonice, cartea ‘Eu si Timpul’, susținerea tinerilor
și acțiuni în folosul societății. Sărbătorirea de la Uniunea
Compozitorilor cât și aniversarea a peste o jumătate de veac de la
înregistrarea primului meu disc, m-au emoționat profund. Recunoașterea și
aprecierea colaboratorilor manifestată prin „Trofeul Electrecord”, prezența
admiratorilor veniți din toate colțurile țării cu brațe de flori, au încoronat
soclul pe care am cântat peste jumătate de veac în stil ‘pâslăresc’. Sute
de melodii, printre care ale celor 65 de compozitori care mi-au încredintat
piesele lor, unii scriind special pentru mine, altele preluate din repertoriul
internațional – filme, compoziții, muzică și text, sau inspirate de
versurile poeților, au adus bucurie milioanelor de ascultători și continuă să
atragă alte generații pe You Tube, Twitter, LinkedIn Facebook.
Cred că fiecare artist creează o treaptă ce servește la urcușul noilor
talente.”
Sunteți
un om, o personalitate a culturii românești, iubită și apreciată de românii
din țară și de peste hotare. Ce sfat dați tinerilor care vă au drept model ?
„Faptele mele vorbesc de la sine. Susţin tineri talentaţi. ”
Ce
înseamnă România pentru domnia voastră?
„Ţara este casa părintească, locul în care dăruiesc bucurii prin muzica,
împărtăşesc experienţa călătoriilor în lume, fapte bune, de pildă conceptul
importat „Banca de Alimente” pentru Crucea Roşie. Acela ce s-a născut cu suflet
de artist simte profound durerile omeneşti… De aceea îşi foloseste darul
alinând suferinţele altora, prin arta sa”
Ați
fost în capitala Banatului de Munte, la Reșița?
„Desigur, căldura publicului din Reşiţa era proverbială. Le dăruiesc şi
rugăciunea care m-a inspirat să compun muzica, Tatăl nostru .”
În
această vară Radio România Reșița a împlinit 20 de ani. Vă mulțumim pentru
acordarea acestui interviu de colecție și deasemeni vă urăm un sincer LA MULȚI
ANI, DISTINSĂ DOAMNĂ , MARGARETA PÂSLARU!
„Vibrante energii creatoare, Radio Reşiţa! La Mulţi Ani fructuoşi!
Voi felicita întregul colectiv, prin muzică. Margareta Pâslaru vă mulțumește
pentru atenție!”
În
numele marii familii a Radio Reșița vă mulțumim și pe frecvența inimii 105,6
fm, o reverență într-un sincer LA MULȚI ANI, Margareta Pâslaru !
Epilog:
”Muzica are avantajul de a fi accesibilă instantaneu peste mări şi
ţări, la orice oră din zi şi noapte, în vârful muntelui, ori la malul mării,
prin radio. Are limbajul internaţional – cel al sufletului.” Margareta Pâslaru
Anca
Bica Bălălău
EU
ȘI TIMPUL (1980)
muzica
Margareta Pâslaru, versuri Virgil Carianopol
Bate-n
poartă nu știu cine/Și mă caută pe mine.
–
Ce bați? Cine ești? Ce vrei? /Ai să-mi spui ceva? Să ceri?
–
Eu sunt timpul orșicui /Și fiindcă pe-aici trecui,
Te-ntreb
și pe dumneata, /Ai să-mi dai ceva, ori ba?
Niscai
visuri ce-au murit, /Zile ce nu le-ai trăit,
Suferinți
ce te-au durut, /Și ce încă n-au tăcut”
Intru-n
casă, mă gândesc, /Stau cu toate și vorbesc,
Dar
nici una, oricât stau, /Nu mă-ndeamnă să le dau.
Ies
afară timpul sade /Gândind că are să mă prade
Are
sacul plin, dar vrea /Încă, încă să mai ia.
„Du-te,
timpule”, îi spun /Ar fi mult pân’ să le-adun,
Am
de dat, dar socotesc /Că tot îmi mai trebuiesc.
–
Barem câteva dureri, /Stăruie, ceva de ieri…
Ii
raspund: „-Ca și de stele, /Am nevoie și de ele”
„Dar
cine sunt băieţii aceştia?“ se întreba cineva uluit, într-un film cu Robert
Redford şi Paul Newman. într-o altă formă, eu îmi consumasem de mult o astfel de
mirare, pe la începutul anilor ’60, când, într-o zi, mi-a fost dat să aud un
glas neobişnuit urechilor noastre, dedate la trilulilurile muzicii uşoare a
epocii. Era o voce gravă, răscolitoare, care te soma, parcă, să nu mai stai, să
alergi către Chemarea mării. Nu mică mi-a fost uimirea când am descoperit că
posesoarea era o liceană, mai mică decât noi, studenţi pe acea vreme. Oricum,
aparţineam aceleiaşi generaţii. Prilej de mândrie, pentru că, alături de câteva
filme, de Cinematecă, de poeţii şaizecişti, Margareta Pâslaru, cu harul ei,
ne-a conectat la suflul minunaţilor ani ’6o ai Europei, de care nu ne mai
simţeam atât de departe. Am avut privilegiul de a-i urmări în timp evoluţia,
tenacitatea, pasiunea şi inteligenţa cu care şi-a construit o carieră cum nu
sunt multe în spaţiul nostru. Dar ce spun eu „şi-a construit“… Ea şi-a
îngrijit-o precum pălmaşii, trudind zi de zi, sădind, explorând, apropiindu-se
de limite, tatonându-le doar pentru a le învinge, ferindu-şi viaţa de urâtele
atingeri ale privirilor joase. Poate de aceea cântecele ei transmit, dincolo de
toate, şi fiorul unei experienţe a curăţeniei sufleteşti, trecute prin
bucurie, seninătate, generozitate, dar şi prin încercări, nelinişti, temeri,
luări de la capăt. Mereu şi mereu. Cartea de faţă închide în paginile ei o
carieră şi o viaţă care nu s-au concurat niciodată. S-au împăcat de la bun
început. Secretul aparţine numai şi numai artistei.” Magda Mihăilescu
Muzicologul
Daniela Caraman Fotea, Membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din
România (din 1968); Membră a Biroului secției de muzică ușoară (1975-1990), a
secției de muzicologie (din 2005); Membru fondator al Colegiului criticilor
muzicali „Mihail Jora”; Membru al Uniunii Criticilor, Coregrafilor și
Realizatorilor de Radio și Televiziune,
„Am
citit cândva: marii artiști sunt modești. Am verificat înțeleptele, adevăratele
cuvinte de multe ori.
În
cazul MARGARETEI PÂSLARU adaug: marii artiști sunt și generoși. Ce dăruiește
ea? De bune decenii, o voce specială, unicat, arzând în vâltoarea emoției,
comunicând; o creativitate puțin obișnuită unui interpret pentru care au scris
aproape 70 de compozitori din elita muzicii noastre! Ultimele discuri ale
Margaretei oferă un alt argument imbatabil pentru cele afirmate în titlu:
drepturile de autor ale interpretei au fost cu regularitate oferite celor în
nevoi. Mai mult: nu cunosc vreun mare artist care să fi mers în spitale să
citească povești micilor bolnavi…
Cel
mai recent CD al Margaretei – Cum să te las?, album de autor, poate fi
considerat un Best of al șlagărelor ei. Este un imn către iubire: cea de toate
bucuriile, față de părinți, de soț, de familie, de cei apropiați ei. (Nu uită
Margareta, o pasiune a ei de o viață:Amanții mei sunt cărțile-nțelepte pe
versuri de Agatha Grigorescu Bacovia). Ce florilegiu de poezie mai reunește
Cd-ul! Virgil Carianopol, Elena Farago, Mariana Dumitrescu, George Bacovia, Ion
Minulescu, Romulus Vulpescu, Ana Blandiana, Mihai Eminescu. Desigur și
creațiile ei. Încununarea fiind smerita rugăciune Tatăl nostru în mirifica
orchestrație a lui Radu Goldiș…Booklet-ul discului trece în revistă gesturile
de omenie ale Margaretei. De această dată, drepturile ei de autor sunt oferite,
cu concursul Casei Discografice Eurostar, al lui Paul Stângă,
SUPRAVIEȚUITORILOR DE LA CLUBUL COLECTIV… Ce verzi sunt pomii sufletului
Margaretei! (Lasă-mi, toamnă, pomii verzi rămâne, chiar după multe, multe
audiții, una dintre marile mele preferințe…)
Îi
doresc Margaretei să-i fie întoarse, pe măsură, bucuriile, pe care ni le aduce
prin interpretarea, creativitatea și generozitatea ei, toate, HĂRUITE… „
Sursa:
cimec.ro – 17.06.2016
Marele
compozitor Edmond Deda, afirma despre Margareta Pâslaru:”Margareta Pâslaru s-a impus în viața muzicii ușoare românesti, printr-un stil
personal de interpretare, la crearea căruia au contribuit calitățile de timbru
și inflexiuni ale vocii sale dar, mai cu seama, talentul ei actoricesc înăscut,
de unde rezultă grija deosebită pe care solista o arată față de interpretare.
Margareta Pâslaru a știut – intuitiv – să creeze un stil atât de original,
încât mulți dintre interpreții noștri apăruti ulterior au fost tentați să o
imite.(…)”
Compozitorul
Doru Popovici: (…) În ultimii ani Margareta Pâslaru a atras atentia în mod
deosebit prin talentul ei – real – de compozitoare. Se remarca din ce in ce mai
mult, bogata-i inventivitate melodică și ritmică și acea intuiție rară de a
genera mult râvnitele șlagăre, niciodată banale, întotdeauna pline de
vitalitate. Margareta Pâslaru știe să dea naștere unui climat de suavă poezie,
asociat unui timbru cu rezonanțe de violoncel (…) Informația Bucurețtiului – 11
iulie 1981
Iuliana
Tudor: „Mulțumesc Margaretei Pâslaru pentru exemplul uman care este,
pentru artistul care este și pentru urmele importante pe care le lasă în
fiecare inimă de român, de la cei mici până la cei mai mari. Mulțumesc și mă
înclin așa cum ar trebui să o facem cu toții. Felicitări și toate cele bune.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu