In 1962 regizorul Andrei Calarasu a distribuit-o pe Margareta Paslaru in filmul “Doi baieti ca painea calda”, prima aparitie pe marele ecran; a interpretat personajul “artista Margareta Paslaru”. A urmat rolul dramatic Iulia din coproductia “Tunelul” – regia Francisc Munteanu, pentru care in 1966 a primit “Diploma pentru debut in cinematografie”. In 1967 regizorul Lucian Bratu i-a oferit rolul de intindere Ruxandra Vancu in pelicula “Un film cu o fata fermecatoare”, scenariu Radu Cosasu, avandu-l a partener pe Stefan Iordache.

Click fragment video din film: Margareta Paslaru "Sola" si "Sunt osanca bine-mi pare"
Click fragment video din film: Margareta Paslaru, Cornel Fugaru "Rata"
Click fragment video din film: Margareta Paslaru si Cornel Fugaru - Nu stiu ce sa fac
Click fragment video din film: Margareta Paslaru si Cornel Fugaru - Nu stiu ce sa fac
De
a doua zi filmul a rulat si la cinema Bucuresti iar pe 8, 9 februarie la Sala
Palatului (Saptamana Culturala a Capitalei 02.02.1968)


Ioan Mihaileanu, Contemporanul, 16.04.1968: “(…) Ce pacat ca Margareta Paslaru, acest copil teribil al cantecului romanesc de muzica usoara – si in ultimul timp autentica artista de cinema – dispune de o partitura atat de redusa, muzicala, actoriceasca, umoristica, iar intregul film nu graviteaza in jurul ei.(…)”
D.I. Suchianu, Gazeta
literara, 15.02.1968: “(…)
In doua ceasuri avem exact doua minute suportabile, cand Margareta Paslaru,
care este, sarmana, o buna actrita, executa cu mult haz o parodie de cantec
modern italian, interupt brusc de scoaterea perucii si rochiei, pentru a se
preface intr-o neaosa taranca moldo-valaha. Trecerea de la un personaj la altul
e magistral facuta de aceasta artista demna de o mai buna cauza.(…)”
Eugen Atanasiu,
Romania libera, 7 feb. 1968:
“(…) Cantecul, sustinut cu o verva degajata, extrem de comunicativa de catre
Margareta Paslaru, secondata de Cornel Fugaru (iata un cuplu pe care s-ar putea
putea bizui filmul nostrum musical!) si cu admirabilul concurs al formatiei
Sincron, are treceri spirituale de la parodie la slagarul durabil. (…)”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu