Sursa:
Top Romanesc_ 28.09.2019
Toamna și …”Lasă-mi toamna, pomii verzi”
Când
vine toamna, inevitabil melancolii se răsfrâng asupra ființei tale. Îți mângâi
sufletul cu sunete ce îți înalță spiritul spre lumini doborâtoare. Da. Te
răscolește dorul, respiri trecut, rămâi cantonat în gânduri. Playlistul
personal se agață și el într-o notă de tristețe râvnită, într-o cădere
lucioasă. Vezi sufletul trist al copacilor în bătăi pale de soare și arămiul
asfaltului care îți îmbracă privirea cuprinsă de visare. Te trezești însoțit de
culori muzicale de toamnă, te rupi de prezent și participi la amintirile tale.
Toamna este anotimpul amintirilor, aș spune, dar totodată, paradoxal, al unei
frici de inexorabilitatea timpului. O invocare, o implorare în plus pentru a
mai sta locului, pentru a nu risipi clipele. Cum spune cântecul: lasă-mi
toamnă, pomii verzi… Câtă imaginație! Câtă adevăr! Câtă actualitate în
versurile Anei Blandiana într-o poezie scrisă acum zeci de ani (melodia apare
pe discul de vinil Melodii 81 fiind compusă cu un an în urmă)! Cât prezent
descris într-un timp ce ne fugărește, ce ne smulge din visare, din căutări și
lumini lăuntrice. O poezie verde pentru adevărul crud azi mai mult ca oricând.
Adevăr transmis sonor, impecabil, unic și irepetabil de vocea gravă, ușor
inocentă, cu sonorități puternice de marea artistă. Nimeni, niciodată, nu va
interpreta melodia asta, lăsându-te să respiri toamnă chiar și fără s-o
privești din spatele ferestrei precum Margareta. Margareta Pâslaru.
Text preluat de pe blogul https://calatoriefaralimite.blogspot.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu