"Margareta Paslaru Un mit al muzicii usoare romanesti” – compozitorul George Grigoriu, Super Magazin 07.1994; “O legendă vie a României, o artistă cu totul speciala” - J.National 9.07.2008; “Margareta Paslaru este o mare, mare artista” – regizoarea Elisabeta Bostan, Adevarul 27.09.2008; “Mitul Margareta Paslaru continua sa traiasca!” – Jurnalul Saptamanii, Tel Aviv 5.11.2009 I. Segal; “Talentul universal al Margaretei Paslaru reprezinta intr-adevar un fenomen extraordinar” – Borba, Belgrad 1965; “Am considerat parcurgand paginile de creatie ale Margaretei Paslaru ca domnia sa face parte din clasicismul muzicii romanesti prin valoarea compozitiilor” - prof. dr. Mihai Cosma TVR3 2010; “Margareta Paslaru figureaza in Lexiconul Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor” – muzicologul Viorel Cosma - Aula Uniunii Compozitorilor 22.09.2008; “La începutul primăverii, doamna Margareta Pâslaru, un adevărat icon al muzicii românești, pășește în cel de-al 63 an de carieră artistică iar Muzeul Municipiului Bucureşti o omagiază prin organizarea unei expoziții retrospective. Margareta Pâslaru este o figură emblematică a lumii artistice românești, cântăreață, compozitoare, actriță și realizatoare TV și radio.” - muzeulmunicipiuluibucuresti.ro 26.02.2021; “Margareta Pâslaru este onorată ca una dintre cele mai complexe personalităţi ale culturii româneşti, cu o carieră absolut fabuloasă.” - Rador.ro, 09.07.2021

Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 30 iunie 2021

Margareta Paslaru vazuta de criticul de film Alex Leo Serban

Sursa: ell.ro_ 13.04.2011 

Margareta, de Alex. Leo Serban

Margareta, de Alex. Leo Serban

Acum un an, la Paris, am avut placerea si privilegiul de a o cunoaste pe cea care a fost idolul copilariei mele: Margareta Paslaru. Era invitata Festivalului de film romanesc pe care-l face, de citiva ani, Dan Burlac – neobositul promotor (si, uneori, producator) al acestui cinema.

Aflasem, de la colega mea Magda Mihailescu, ca Margareta urma sa fie prezenta intr-una din zile; era exact ziua cind trebuia sa sosesc de la Clermont-Ferrand (drum lung, din inima Frantei...).

Am ajuns pe dupa-masa in Gare de Lyon, m-am repezit – cu tona de bagaje – spre metrou si am ajuns, la prietenii mei parizieni din arondismentul 16, putin du­pa ora cind urma sa-si faca aparitia Margareta la cinema-ul „Le Latina”. Gi­fiiam, eram un lac de transpiratie... Am facut repede un dus, m-am schimbat si am luat iarasi metroul in sens invers; aveam inima cit un purice la gindul ca o s-o ratez!

Intilnirea era sus, in incaperea de deasupra cinema-ului unde, de citeva ori pe saptamina, au loc seri de tango. De asta data, ritmurile voluptuos-melancolice erau inlocuite cu un slagar cinematografic irezistibil: „the title song” – cum zic anglo-saxonii – din filmul Veronica (muzica, daca nu ma insel, este a lui Temistocle Popa). M-am gindit ca e un semn bun: „Veronicaa, Veronicaaa, fata buna si cuminte”, cintat de Margareta, suna ca un descintec care deschide calea spre Zina din film – si cintareata/actrita din realitate...

Caci, pentru mine cel putin, Margareta ramine – incontestabil –nu doar cea mai frumoasa, cea mai glorioasa si cea mai duioasa amintire din „vremea muzicii usoare romanesti”, ci si cea mai actuala (desi discreta) vedeta adevarata pe care va fi cunoscut-o „showbiz”-ul autohton de cind e el „showbiz”. Farmecul ei s-a dovedit durabil si este intact: care alta artista se poate lauda ca, pe linga slagarele pe care le stim, si care au intrat in cultura populara odata cu Vocea pe care i-o stim, au in CV un rol in teatru, in regia lui Liviu Ciulei (Polly, din Opera de trei parale)?

Si care alta „cintareata de muzica usoara” se poate lauda cu un rol in cinema, scris anume pentru ea, precum cel din fermecatorul Un film cu o fata fermecatoare (scenariul: Radu Cosasu; regia: Lucian Bratu)? Margareta a trecut prin toate cu gratie si cu talent, demonstrind nu doar o inteligenta actoriceasca remarcabila, dar si o inspirata capacitate de reinventare a propriei cariere...

Cind i-am fost prezentat, recunosc ca m-am facut piftie! Desi Margareta Paslaru nu are nimic intimidant – este o doamna inca frumoasa si cocheta, care vorbeste intelept si precis –, forta personalitatii sale te subjuga. Am avut parte de citeva minute de tête-à-tête (mai intii crispat, din partea mea, apoi absolut rela­xat, gratie Margaretei), inainte ca hoardele de copii insotiti de parinti sa navaleasca in „sala de tango” unde Zina Veronicai oficia miracolul intilnirii cu Vedeta Preferata.

Margareta era acolo, in carne si oase, imbracata frumos in negru si alb, cu un lornion la butoniera, fara nimic artificial – fericita, pur si simplu, sa-si cunoasca fanii cei mai tineri. Fericirea lor era si a mea.

Articol publicat in ELLE Februarie 2008


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu