Sursa:
Elena Loreta Popa_ facebook_ 09.07.20248
La
puţină vreme după terminarea liceului avea să fie distribuită de Liviu Ciulei
în „Opera de trei parale” a lui Berthold Brecht, un spectacol în care avea să
strălucească. De la teatru la film nu mai era decât un pas, pe care l-a făcut
cu mare succes. A jucat pe rând în „Tunelul”, cu Ion Dichiseanu (rol pentru
care i s-a acordat premiul de debut în cinematografie), „Un film cu o fată
fermecătoare”, care avea să nască una dintre cele mai frumoase şi durabile prietenii
cu Marin Moraru, apoi, „Veronica” şi „Veronica se întoarce”, unde a interpretat
nici mai mult, nici mai puţin decât trei personaje, „Gloria nu cântă”,
„Împuşcături pe portativ”, „Melodii, melodii”. Cântece, filme, turnee,
concerte, apariţii televizate, toate acestea i-au asigurat un loc aparte în
inimile românilor. Margareta Pâslaru a avut și încă are publicul de partea sa.
Respectul pe care l-a acordat acestuia i s-a întors înmiit. Nu doar o artistă,
nu doar o interpretă, nu doar o femeie specială, nu doar o mamă iubitoare, ci
un OM în adevăratul sens al cuvântului - Margareta Pâslaru.
Ochii mari și
albaștri ca marea te privesc de pe coperţile discurilor apărute la Electrecord.
O veche vorbă românească spune că ochii sunt oglinda sufletului, ceea ce mă
îndreptățește să spun că ochii Margaretei Pâslaru oglindesc un suflet de
excepţie, un suflet preocupat de semeni, mai ales de copii. „Pentru glasul ei
unic, cu sonorităţi de bucium şi harfă, pentru talentul ei impetuos şlefuit cu
atâta inteligenţă şi ambiţioasă stăruinţă, Margareta a primit recompensa
maximă: dragostea credincioasă şi definitivă a publicului. Câţi artişti nu
şi-ar da viaţa pentru o iubire de aproape o jumătate de secol”, spunea Sanda
Faur despre Margareta Pâslaru, care la rândul său are un moto: „În tinereţe ne
străduim să ne facem un nume, la maturitate trebuie să folosim acest «nume»
spre binele altora”. Muncă, seriozitate, respect pentru ceea ce face.
Tenacitate, voinţă, pumni strânşi şi o forţă creatoare care poate răsturna
munţii. Generaţii întregi au crescut având-o ca model. Este admirată pentru
profesionalismul cu care şi-a făcut întotdeauna meseria. Am întrebat-o la un
moment dat care este floarea preferată și răspunsul pe care mi l-a dat a venit
ca o adiere: „Frezia este una dintre florile cu aromă discretă pe care le
iubesc; are caracter, se usucă drept, elegant, păstrându-şi ţinuta mult după ce
apa s-a evaporat”. La mulți ani, doamnă dragă sufletului meu! Pentru prietenia
cu care mă onorați sunt profund recunoscătoare! La mulți ani, Margareta
Paslaru!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu