Sursa: cimec.ro_ Daniela Caraman
Fotea_ 23.04.2018
http://www.cimec.ro/Muzica/Cronici/DCFotea225.html
DISC DE COLECȚIE
În cariera MARGARETEI PÂSLARU poate fi
numit și disc de excepție: CD-ul, intitulat PROVIDENȚA, are un logo: 60 de ani
activi pe multiple planuri. Este de fapt, o provocare față de sine. Sunt multe
argumentele pe care le-am descoperit la audiția, la studiul înregistrărilor:
mai întâi, Margareta a ales să-și lanseze ediția la Magazinul Muzica;
locul clasic către care și melomanul și profesionistul se îndreaptă
când voiesc să-și completeze colecțiile. Afluența de public – unele persoane
venite tocmai de la Cluj pentru eveniment, au validat alegerea.
Margareta a avut de la început acea
voce singulară, splendoarea registrului profund, cu armonice minunate, prin
care a condus zeci, poate sute de melodii către șlagăr. A făcut film (de
celebritate), a apărut pe scena lirică (la Opera Română, în „Opera de trei
parale” de Kurt Weil), emisiunile televiziunilor, dar mai ales cele din TVR 1,
în compania colegilor de breaslă, a compozitorilor, a actorilor de proeminență
sunt greu de cuantificat. Numărul depășește recorduri. Acum, și-a propus o demonstrație:
ne convinge cât de diverse, de bogate sunt mijloacele ei de exprimare
artistică; nu-i scapă nici un gen muzical! Piesa clasică de muzică ușoară,
ritmul de blues, piesa satirică, repertoriul pentru copii, dar și SURPRIZA: o
partitură dedicată marelui artist care a fost Fărâmiță Lambru (realizată în
stil cu concursul acordeonistului Paul Gheorghe). Nici un idiom al Euterpei nu
are absențe stilistice. Totul este realizat așa cum o cere partitura. Pentru că
Margareta mai are o calitate aparte: știe să-și aleagă colaboratorii cu
acribie, cu eficiență maximă. Și în surprize este maestră (mă refer la
cooptarea în vocalitate a prezentatorului Mircea Radu, foarte bun și el în
postura asumată). Cât despre versuri, alegerea lor nu a derapat NICIODATĂ în
piesele Margaretei. Iată câteva exemple – pe lângă cele proprii care modelează
sentimente, emoții și stări afective aparte: Ana Blandiana, George Bacovia,
George Țărnea, Elena Farago, Constanța Buzea, Oscar Wilde, chiar și... Marius
Tucă! Iar orchestratorii, care, se aude, nu-și impun punctul de vedere, ci
respectă ideile compozitorarei cu acea știință selectă a nobilei îndeletniciri
cu care au obișnuit-o: Andrei Kerestely și Călin Grigoriu (înregistrările sunt
de altfel realizate în studioul familiei Kerestely).
Partea a adoua a discului – Arhiva sentimentală are și ea o atracție obișnuită:
avem un potpuriu de colinde, un scheci amuzant, cu vorbe de duh, dramatica „Era
o fântână”, „Bunicii mei”, „Lasă-mi toamnă, pomii verzi” (cu grup solistic de
actori). Menționaz aici pe orchestratorii Mircea Drăgan și RADU GOLDIȘ.
Discul este vegheat cu smerenie de TATĂL NOSTRU, RUGĂCIUNEA aflată pe buzele
noastre, ale tuturor. Revin la cuvintele scrise mai de mult de distinsul
compozitor Doru Popovici, referitoare la inventivitatea melodică și ritmică a
Margaretei Pâslaru, la intuiția ei de a genera mult râvnitele, niciodată
banale, întotdeauna pline de vitalitate. Margareta știe să dea naștere unui
climat de suavă poezie, asociat unui timbru vocal de violoncel (asemeni celui
ascultat pe disc sub arcușul lui Ștefan Cazacu – altă proeminență solistică),
dar și acompaniindu-se la pian (la piesa Ceasul vrăjitor...).
Cred că este convingătoare pledoaria pe care am simțit nevoia de a o supune
atenției tiparului, pentru a aplauda – în felul meu, ARTA MARGARETEI. Ea nu
este A NIMĂNUI așa cum o spune în melodia omonimă. Margareta este ȘI RĂMÂNE a
MUZICII...
Asemeni tuturor edițiilor discografice ale Margaretei și acest CD are o
trimitere la caritate, aflându-se în beneficiul Asociației Nevăzătorilor din
România.
