Sursa: Romania libera/ Timpul liber 23.12.2010; autor Teodora Dutu
Muzică, teatru, film, televiziune -
în 50 de ani de carieră, Margareta Pâslaru a excelat în toate, şi aceasta
pentru că „visa să devină un actor total". Cu aproape o lună în urmă,
artista a lansat ...
Muzică, teatru, film, televiziune -
în 50 de ani de carieră, Margareta Pâslaru a excelat în toate, şi aceasta
pentru că „visa să devină un actor total".
Cu aproape o lună în urmă, artista a
lansat albumul „Lasă-mi, toamnă, pomii verzi", CD de autor ce a marcat 50
de ani de la primul disc, dar şi o culegere tipărită (cu acelaşi nume), pentru
cei care doresc să-şi lărgească repertoriul.
Cum ne-a obişnuit de la lansările
anterioare, şi de data aceasta, doamna Pâslaru a donat drepturile de autor
campaniei „Artişti pentru artişti" de la UNITER. Am invitat-o să ne
vorbească despre albumul aniversar şi culegerea, despre debutul în muzică,
persoanele care au susţinut-o, despre anii petrecuţi în SUA, dar şi despre
noua ei pasiune: internetul.
La Târgul Gaudeamus şi apoi la magazinul
Muzica aţi lansat „Lasă-mi, toamnă, pomii verzi", ce a marcat 50 de ani de
la primul disc. Înainte de a vorbi despre recentul eveniment, aş vrea să ne
întoarcem puţin în anii '60, când aţi debutat şi aţi lansat „Chemarea
mării".
Margareta
Pâslaru: Doamna
Ileana Pop m-a remarcat la Casa de Cultură Griviţa Roşie, unde cântam
acompaniată de Paul Ghenţăr; entuziasmată, dânsa m-a prezentat regizorului
Valeriu Lazarov. Tot în acea perioadă, tânărul compozitor George Grigoriu, din
„Trio Grigoriu", atras de timbrul meu vocal, mi-a compus „Şi-n apa
mării".
În acea perioadă, cum ajungea cineva
să lanseze un disc?
M.P.: Era solicitat. Interpreţi cu
voci interesante, recognoscibile, solişti ceruţi de admiratori în magazinele de
specialitate „vindeau" bine produsul muzical. În ceea ce mă priveşte, eram
preferata multor compozitori; 63 mi-au încredinţat creaţiile lor, unii scriind
special pentru mine.
După succesul primului disc, aţi
intrat în televiziune.
M.P.: A fost invers! Televiziunea
m-a făcut cunoscută în ţară, concomitent cu radioul, care difuza piesele cerute
în emisiunea „Melodia preferată".
Ca urmare a succesului în sălile de
spectacol, la tv şi radio, piesa „Chemarea mării" s-a înregistrat şi pe
disc Electrecord în decembrie 1960. În anul următor bătea recordul vânzărilor,
26.000 de exemplare.
La momentul lansării făceaţi parte
din „noul val"?
M.P.: Desigur, celebrul Gică
Petrescu era convins că voi avea un succes de durată, în momentul în care m-a
invitat la recitalul său, „Telegrame melodii", alături de Marina Voica.
Faptul că m-am lansat o dată cu televiziunea mi-a dat un „avans" de
aproape zece ani faţă de următorul grup, ceea ce a rămas un avantaj. Îmi
amintesc de vecinii care puneau televizorul în geam, ca toată strada să poată
vedea o emisiune. Era o raritate, nu oricine îşi putea permite un aparat
alb-negru.
Aţi jucat în piese de teatru, în
filme, aţi abordat folclorul. Apoi aţi început să compuneţi melodii, să scrieţi
textele pieselor. De ce v-aţi implicat în atâtea domenii?
M.P.: De ce? Visam să devin ceea ce
se numea „actor total". Vocea, pasiunea cu care interpretam, mişcarea
scenică, deprinsă de la orele de balet cu Floria Capsali, au atras atenţia
realizatorilor tv, regizorilor de film şi teatru care, punându-mi în valoare
stilul versatil, talentul, realizau spectacolul dorit.
Apoi, în 1983, aţi emigrat în
SUA.
M.P.: Acest capitol va fi dezvoltat
în cartea la care lucrez de ani buni, sper s-o definitivez pentru a o lansa la
Târgul Gaudeamus 2011. Faptul că am lucrat fără oprire şi peste Ocean, mai
bine de 20 de ani, mi-a adus recunoaşterea muncii, a activităţilor
cultural-educative desfăşurate în folosul societăţii. Astfel, am fost
apreciată de domnul Michael Ferguson în discursul său (Congressional Record)
la „The House of Representatives 2001", onorată ulterior în Union County
şi de Senatul statului New Jersey, cu ocazia premiilor anuale „Women of
Excellence", în 2002.
Reveniţi des în România. Ce vă face
să vă întoarceţi an de an?
M.P.: De când l-am pierdut pe soţul
meu, lucrez mai mult în Bucureşti, compun, scriu texte, înregistrez muzică,
răspund unor invitaţii de a susţine diferite campanii, contribuind astfel la
efortul oamenilor de bine.
Cum vi se pare televiziunea din
România faţă de cea din Statele Unite?
M.P.: Dificilă întrebare, ambele se
află în continuă evoluţie. Am senzaţia că formatul emisiunilor actuale,
împrumutat din alte ţări, împiedică afirmarea tinerilor regizori cu talent şi
imaginaţie, care ar avea ceva de spus.
Revenim la albumul „Lasă-mi, toamnă,
pomii verzi", ce marchează 50 de ani de carieră.
M.P.: Da, am trăit o jumătate de
veac dăruind ceea ce dăinuie, muzica. Nici nu-mi vine să cred cum a zburat
timpul.
În anii '60, după debutul muzical,
au urmat cele din teatru, film, folclor, toate răsplătite de public şi de
aprecierea specialiştilor la Mamaia, apoi la „Cerbul de Aur", culminând
cu Trofeul MIDEM la Cannes. Anii '70 au confirmat ascensiunea prin invitaţii
sosite din alte ţări, la spectacole, festivaluri, turnee, şi lansarea
filmelor „Veronica".
Extinderea activităţilor
componistice au urcat o treaptă importantă în 1980 prin şlagărele „Lasă-mi,
toamnă, pomii verzi" şi „Diamant fermecat". Perioada anilor '90 până
în 2006 mi-au îmbogăţit universul, ascendent, cu experienţe pe care le-am împărtăşit
compatrioţilor, precum „Banca pentru alimente". M-am simţit onorată de
Trofeul Electrecord, primit anul acesta cu ocazia aniversării a 50 de ani de la
primul disc.
O dată cu CD-ul, aţi publicat şi
culegerea „Lasă-mi, toamnă, pomii verzi".
M.P.: Această primă culegere conţine
31 de titluri, cu aproximaţie, aceleaşi compoziţii de pe acest CD, printre care
rugăciunea „Tatăl nostru", „Era o fântână", „Cheia", „A nimănui
sunt", „Ţigara", „Ceasul e un vrăjitor", „Ghimpi" şi
altele.
Ele reprezintă un dar pentru cei
care vor să-şi extindă repertoriul, până la apariţia următorului meu caiet.
Această culegere se vinde separat, la magazinul Muzica, pentru moment.
Încurajez casele de cultură şi profesorii să o procure dacă doresc, pot găsi
câteva piese şi pentru cei mai mititei, de pildă, „Bunicii mei",
„Alergători de cursă lungă" sau „Păsările".
Purtaţi un pandantiv foarte
interesant. Vă pasionează internetul?
M.P.: Desigur, cu atât mai mult cu
cât soţul meu - în amintirea căruia port pandantivul dăruit - mi-a deschis
această „fereastră" către viitor. De atunci explorez în direcţia aceasta
fascinantă şi încerc să învăţ cât mai mult.
Care sunt vocile din muzica
românească pe care le admiraţi?
M.P.: Mulţi tineri au calităţi
vocale excepţionale, dar mă atrag aceia cu un timbru aparte, stil personal,
care nu imită pe nimeni. Fără îndoială, avem o galerie de mari profesionişti,
cărora le doresc mult succes în continuare.
Ce pregătiţi pentru anul viitor?
M.P.: Mă aşteaptă câteva
„premiere" şi vise îndrăzneţe spre binele altora! Campania „Voluntarii
Muzicii" va debuta în 2011! Dar până atunci vă doresc tuturor sărbători
luminate şi un nou an plin de sănătate şi realizări!
