Calendar 23 dec. 2010: interviu Margareta Pâslaru "O jumătate de veac am dăruit ceea ce dăinuie, muzica"

Sursa: Romania libera/ Timpul liber 23.12.2010; autor Teodora Dutu

http://romanialibera.ro/cultura/monden/margareta-paslaru--o-jumatate-de-veac-am-daruit-ceea-ce-dainuie--muzica-210809

Muzică, teatru, film, televiziune - în 50 de ani de carieră, Margareta Pâslaru a excelat în toate, şi aceasta pentru că „visa să devină un actor total". Cu aproape o lună în urmă, artista a lansat ...

Muzică, teatru, film, televiziune - în 50 de ani de carieră, Margareta Pâslaru a excelat în toate, şi aceasta pentru că „visa să devină un actor total".

Cu aproape o lună în urmă, artista a lansat albumul „Lasă-mi, toam­nă, pomii verzi", CD de autor ce a marcat 50 de ani de la primul disc, dar şi o culegere tipărită (cu acelaşi nume), pentru cei care doresc să-şi lărgească repertoriul.

Cum ne-a obişnuit de la lansările anterioare, şi de data aceasta, doamna Pâslaru a donat drepturile de autor campaniei „Artişti pentru artişti" de la UNITER. Am invitat-o să ne vorbească despre albumul aniversar şi culegerea, despre debutul în muzică, persoanele care au susţinut-o, des­pre anii petrecuţi în SUA, dar şi despre noua ei pasiune: internetul.

La Târgul Gaudeamus şi apoi la maga­zinul Muzica aţi lansat „Lasă-mi, toamnă, pomii verzi", ce a marcat 50 de ani de la primul disc. Înainte de a vorbi despre recentul eveniment, aş vrea să ne întoarcem puţin în anii '60, când aţi debutat şi aţi lansat „Chemarea mării". 

Margareta Pâslaru: Doamna Ileana Pop m-a remarcat la Casa de Cultură Griviţa Roşie, unde cântam acompaniată de Paul Ghenţăr; entuziasmată, dânsa m-a prezentat regizorului Valeriu Lazarov. Tot în acea perioadă, tânărul compozitor George Gri­goriu, din „Trio Grigoriu", atras de timbrul meu vocal, mi-a compus „Şi-n apa mării".

În acea perioadă, cum ajungea cineva să lanseze un disc? 

M.P.: Era solicitat. Interpreţi cu voci interesante, recognoscibile, solişti ceruţi de admiratori în magazinele de specialitate „vindeau" bine produsul muzical. În ceea ce mă priveşte, eram preferata multor compozitori; 63 mi-au încredinţat creaţiile lor, unii scriind special pentru mine.

După succesul primului disc, aţi intrat în televiziune.

M.P.: A fost invers! Televiziunea m-a făcut cunoscută în ţară, concomitent cu radioul, care difuza piesele cerute în emisiunea „Melodia preferată".

Ca urmare a succesului în sălile de spectacol, la tv şi radio, piesa „Chemarea mării" s-a înregistrat şi pe disc Electrecord în decembrie 1960. În anul următor bătea recordul vânzărilor, 26.000 de exemplare.

La momentul lansării făceaţi parte din „noul val"?

M.P.: Desigur, celebrul Gică Petrescu era convins că voi avea un succes de durată, în momentul în care m-a invitat la recitalul său, „Telegrame melodii", alături de Marina Voica. Faptul că m-am lansat o dată cu televiziunea mi-a dat un „avans" de aproape zece ani faţă de următorul grup, ceea ce a rămas un avantaj. Îmi amintesc de vecinii care puneau televizorul în geam, ca toată strada să poată vedea o emisiune. Era o raritate, nu oricine îşi putea permite un aparat alb-negru.

Aţi jucat în piese de teatru, în filme, aţi abordat folclorul. Apoi aţi început să compuneţi melodii, să scrieţi textele pieselor. De ce v-aţi implicat în atâtea domenii? 

M.P.: De ce? Visam să devin ceea ce se numea „actor total". Vocea, pasiunea cu care interpretam, mişcarea scenică, deprinsă de la orele de balet cu Floria Capsali, au atras atenţia realizatorilor tv, regizorilor de film şi teatru care, pu­nându-mi în va­loare stilul versatil, talentul, rea­lizau spectacolul dorit.

Apoi, în 1983, aţi emigrat în SUA. 

M.P.: Acest capitol va fi dezvoltat în cartea la care lucrez de ani buni, sper s-o definitivez pentru a o lansa la Târgul Gaudeamus 2011. Faptul că am lucrat fără oprire şi pes­te Ocean, mai bine de 20 de ani, mi-a adus recunoaşterea muncii, a activităţilor cultural-educative desfăşurate în folosul so­cie­tăţii. Astfel, am fost apreciată de domnul Michael Ferguson în discursul său (Congressional Re­cord) la „The House of Representatives 2001", onorată ulterior în Union County şi de Se­natul statului New Jersey, cu ocazia premiilor anuale „Women of Excellence", în 2002.

Reveniţi des în România. Ce vă face să vă întoarceţi an de an?

M.P.: De când l-am pierdut pe soţul meu, lucrez mai mult în Bucureşti, compun, scriu texte, înregistrez muzică, răspund unor invitaţii de a susţine diferite campanii, contribuind astfel la efortul oamenilor de bine.

Cum vi se pare televiziunea din România faţă de cea din Statele Unite?

M.P.: Dificilă întrebare, ambele se află în continuă evoluţie. Am senzaţia că formatul emisiunilor actuale, împrumutat din alte ţări, împiedică afirmarea tinerilor regizori cu talent şi imaginaţie, care ar avea ceva de spus.

Revenim la albumul „Lasă-mi, toamnă, pomii verzi", ce marchează 50 de ani de carieră. 

M.P.: Da, am trăit o jumătate de veac dă­ruind ceea ce dăinuie, muzica. Nici nu-mi vine să cred cum a zburat timpul.

În anii '60, după debutul muzical, au urmat cele din teatru, film, folclor, toate răsplătite de public şi de aprecierea specialiştilor la Mamaia, apoi la „Cerbul de Aur", culmi­nând cu Trofeul MIDEM la Cannes. Anii '70 au confirmat ascensiunea prin invitaţii sosite din alte ţări, la spectacole, festiva­luri, tur­nee, şi lansarea filmelor „Veronica".

Extinderea activităţilor componistice au urcat o treaptă importantă în 1980 prin şlagărele „Lasă-mi, toamnă, pomii verzi" şi „Diamant fermecat". Perioada anilor '90 până în 2006 mi-au îmbogăţit universul, ascendent, cu experienţe pe care le-am împăr­tă­şit compatrioţilor, precum „Banca pentru alimente". M-am simţit onorată de Trofeul Electrecord, primit anul acesta cu ocazia aniversării a 50 de ani de la primul disc.

O dată cu CD-ul, aţi publicat şi culegerea „Lasă-mi, toamnă, pomii verzi".

M.P.: Această primă culegere conţine 31 de titluri, cu aproximaţie, aceleaşi compoziţii de pe acest CD, printre care rugăciunea „Ta­tăl nostru", „Era o fântână", „Cheia", „A ni­mănui sunt", „Ţigara", „Ceasul e un vrăjitor", „Ghimpi" şi altele.

Ele reprezintă un dar pentru cei care vor să-şi extindă repertoriul, până la apariţia următorului meu caiet. Această culegere se vinde separat, la maga­zinul Muzica, pentru moment. Încurajez casele de cultură şi profesorii să o procure dacă doresc, pot găsi câteva piese şi pentru cei mai mititei, de pildă, „Bunicii mei", „Alergători de cursă lungă" sau „Păsările".

Purtaţi un pandantiv foarte interesant. Vă pasionează internetul?

M.P.: Desigur, cu atât mai mult cu cât soţul meu - în amintirea căruia port pandantivul dăruit - mi-a deschis această „fe­reastră" către viitor. De atunci explorez în direcţia aceasta fascinantă şi încerc să învăţ cât mai mult.

Care sunt vocile din muzica românească pe care le admiraţi?

M.P.: Mulţi tineri au calităţi vocale excepţionale, dar mă atrag aceia cu un timbru aparte, stil personal, care nu imită pe nimeni. Fără îndoială, avem o galerie de mari profesionişti, cărora le doresc mult succes în continuare.

Ce pregătiţi pentru anul viitor?

M.P.: Mă aşteaptă câteva „premiere" şi vise îndrăzneţe spre binele altora! Campania „Voluntarii Muzicii" va debuta în 2011! Dar până atunci vă doresc tuturor sărbători luminate şi un nou an plin de sănătate şi realizări!