LA MULȚI ANI, Margareta Pâslaru!
Motto: „În
tinereţe ne străduim să ne facem un nume, la maturitate trebuie să folosim
‘numele’ spre binele altora”.Margareta Pâslaru
Dintr-o
familie de artişti (bunicul său, Ion Dimitriu-Bârlad, al cărui bust a fost
expus în cadrul mini-expoziţiei “Portrete de familie” din timpul lansării
volumului “Eu şi Timpul. Viaţă, vocaţie, viziune”, a fost un sculptor
renumit; bunica sa cânta la pian şi picta în stil impresionist; mătuşa era
balerină, iar mama, cântăreaţă de operă), Margareta Pâslaru a moştenit, la
rândul ei, înclinaţiile spre artă, ştiind să cânte, să danseze, să creeze
costume şi să interpreteze roluri interesante, având adesea alături artişti
remarcabili ce au rămas în inimile oamenilor. Ultimul său album de autor
Margareta Pâslaru „Cum sa te las?” este în beneficiul supraviețuitorilor
de la clubul ‘Colectiv’, un gest ale cărui ecouri ar trebui să demareze o
ascensiune a semnificației umanitare a societății civile din România. Însăși
titlul acestui album cuprinde o întreagă și simplă, totodată, chemare de-a fi
împreună cu cei de lângă noi care au nevoie de îmbrățișarea lui Dumnezeu prin
Oameni.
VIDEO: Margareta Paslaru - Cum sa te las? - lansare CD de autor 2016
VIDEO: Margareta Paslaru - Cum sa te las? - lansare CD de autor 2016
Margareta
Pâslaru a făcut film, a cântat, a compus şi toată viaţa sa a pecetluit-o în
slovele unei cărţi “Eu şi Timpul. Viaţă, vocaţie, viziune”, ca pe o mărturie ce
pogoară aripa timpului într-o adiere a unui destin extraordinar, confruntat cu
graţia totală a menirii sale artistice.
Titlul
volumului a fost ales, după cum declară chiar Margareta Pâslaru, ca urmare a
obsesiei sale pentru ireversibilul TIMP, ce a urmărit-o încă de la vârsta de 9
ani, când a conştientizat că “nu va mai serba niciodată 9 ani la 9 iulie”.
Această preocupare a continuat prin cântecele compuse de-a lungul timpului:
“Ceasul vrăjitor” (1967), “Timpul” (1970), “Eu şi Timpul” (1980). Momentul
decisiv pentru alegerea titlului cărţii autobiografice a rămas, însă,
emoţionanta redescoperire, la 69 de ani, a bustului realizat de Corneliu
Medrea, bust ce o reprezenta chiar pe artistă la 19 ani. Fotografia ce
ilustrează acest moment apare pe coperta cărţii. “Nimic nu este întâmplător”, afirmă
Margareta Pâslaru.
Întâlnirea
de suflet cu Margareta Pâslaru a confirmat, încă o dată, cele meșteșugite prin
glasul inimii, în cele scrise mai sus. Cu o elegantă amabilitate, domnia sa a
răspuns unor întrebări despre viața sa artistică, despre izvorul ce-a devenit
fluviu prin vasta sa compatibilitate cu arta românească, despre aplauzele ce-au
rodit din dăruirea domniei sale pentru muzică, compoziții, scrieri, toate
încununate în ultimul deceniu prin gesturi de caritate și de susținere a celor
ce au nevoie de sprijinul și înțelegerea unui om ce-a devenit Modelul unei
întregi națiuni ce are nevoie mai mult ca oricând de un Ideal pentru a merge
mai departe.
Un
Ideal care se regăsește în acest Model - Margareta Pîslaru, care mărturisește adesea:
„Cheia
fericirii e dragostea de oameni ce o dai fără să ceri nimic în locul ei”
Margareta
Pâslaru este un mit al muzicii usoare românești, spunea George Grigoriu –
compozitorul care a descoperit-o în anul 1959.
Proiecte,
roluri, trăiri….care sunt cele mai recente?
„Compun
muzica şi text, înregistrez în studioul Jolt Kerestely, mă concentrez asupra
activităţii care rămâne. Definitivez Caietul III, partituri ale propriilor
creaţii. Noul album de autor „Cum să te las?” în beneficiul
supravieţuitorilor de la clubul ‘Colectiv’ produs de Casa de discuri Eurostar,
va ajunge şi la Timisoara, Cluj, Brasov, Suceava, Iaşi, Galati, etc.
Noul album
Cum să te las ?
Nu
pot vorbi pentru alţii, sunt mulţi care şi-au realizat visul. Cred că omul
sfinţeşte locul. Totul cere timp, pasiune, aptitudini şi multă muncă. A fi omul
potrivit la locul potrivit, răspunzând cerinţei de piaţă, este problema cheie...“
Sunteți
implicată în foarte multe acțiuni de caritate, de susținere. Simțiți sprijinul
societății civile, …existența ei?
„Faptul
că donez încă din anul 1993 drepturile de autor rezultate din
vânzarea CD-urilor, ajută cauze meritorii. Muzica înseninează sufletul de la
leagăn şi până la mormânt; aceasta am încercat şi eu să fac în viaţă, prin şi
pentru dumneavoastră. “
Debutul
domniei voastre pe calea undelor a avut loc prin intermediul radioului
național. Cum se numea primul cântec și cine vi l-a compus ?
„Radioul
a fost primul contact cu ascultătorii din toată țara. În anul 1958 cântam la
Casa de Cultură, m-a remarcat Ileana Pop de la TV și am fost
selecţionată. George Grigoriu m-a ascultat tot atunci şi mi-a compus „Chemarea
mării” – prima înregistrare la RADIO în anul 1959. A rezonat în toată ţara.
Ascultătorii au remarcat timbrul vocal, sinceritatea interpretării. Publicul
fidel, reciprochează iubirea dăruită prin actul artistic… Cei mai importanți
compozitori care au sprijinit cariera mea artistică sunt George Grigoriu, Radu
Șerban și Temistocle Popa. Primul disc Electrecord în anul 1961 a bătut
recordul vânzărilor. Muzica are avantajul de a fi accesibilă instantaneu peste
mări şi ţări, la orice oră din zi şi noapte, in vârful muntelui, ori la malul
mării, prin radio. Are limbajul internaţional – cel al sufletului. ”
Ați
colaborat și cu televiziunea națională. Ce amintiri ne puteți destăinui ?
„Pe
10 iulie 1960 am făcut prima mea filmare în studioul TV din Moliere .
Emisiunea a fost regizată de Valeriu Lazarov ‘Toată lumea face
sport’ și onora atleții care plecau la Olimpiada de la Roma, precum Iolanda
Balaș. Am cântat atunci ‘Piccolissima serenata’ în limba italiană.
În
imagine, Trio Grigoriu, subsemnata, Dorin Dron, P. Gogan, Valeria Gagialov în
primul studiou din Moliere ”
Emisiunile
făcute de domnia voastră și Alexandru Bocăneț au bucurat multe generații.
Ce ne puteți povesti din culisele realizării lor?
„Culisele
şcoala’ cu Valeriu Lazarov în anul 1960 a continuat cu Alexandru
Bocăneţ, Tudor Vornicu, Titus Munteanu. Vă recomand propria carte”Eu şi
Timpul” publicată la Curtea Veche; spaţiul în Radio este neincăpător,
diversitatea activităţilor depăşeşte 58 de ani :):). Cred că cititorii
vor fi bucuroşi să descopere în cartea mea peste 100 de ilustraţii din arhiva
personală, multe dintre ele prezentate publicului în premieră. ”
Ați
făcut și filme. Cu ce regizori și actori ați colaborat ?
„Primul
film – în anul 1962 ‘Doi băieţi ca pâinea caldă’ în regia lui Andrei Călăraşu
și scenariul, de Octavian Sava, alături de Grigore Vasiliu-Birlic, Alexandru
Giugaru, Nineta Gusti.
Primul
rol dramatic Iulia, în TUNELUL, film de război în regia lui Francisc
Munteanu, alături de Ștefan Bănică, Ion Dichiseanu și Florin Piersic,
mi-a adus în anul 1966 „Premiul pentru debut în cinematografie”.
Tot
în anul 1962 marele regizor Liviu Ciulei m-a invitat să particip la o
audiție în vederea alcătuirii distribuției viitoarei premiere cu piesa de
teatru “Opera de trei parale” de Bertolt Brecht.
Repetițiile
au început pe 4 octombrie 1962 și au reunit o primă variantă de
distribuție. Am fost aleasă alături de celebra Maria Tșnase și de mari
actori ai Teatrului “Lucia Sturza Bulandra”.
Repetițiile
au fost întrerupte pentru un timp, iar când au fost reluate au intervenit
modificări în distribuție din cauza dispariției Mariei Tănase (iunie 1963) și a
lui Joules Cazaban (septembrie 1963).
Pe
12 noiembrie 1964 a avut loc premiera, iar pe afiș apăreau nume mari ale scenei
românești: Toma Caragiu, Victor Rebengiuc, Dumitru Furdui, George Marutza, Mimi
Enăceanu, Clody Bertola, Virginica Popescu, Rodica Tapalagă, Gh. Oprina, Mihai
Mereuță, Marius Pepino .
Spectacolul
s-a jucat pe parcursul a mai multe stagiuni, ajungându-se la aproximativ
400 de reprezentații. Artistul aparţine lumii, alt public se perindă la fiecare
spectacol, in diferite oraşe, in altă ţară ori continent.”
Cărui
om de muzică îi purtați cea mai frumoasă amintire?
„Toate
colaborările era speciale, debutul îşi păstrează famecul, fireşte. Apoi,
premiile câştigate cu fiecare compozitor la Festivalul Mamaia, la festivaluri
Internaţionale, în filme, aproximativ 750 de înregistrări la Radio pe Disc la
TVR, cumulează valori greu de ierarhizat în muzica uşoară şi populară. La
îndemnul Mariei Tănase , în anul 1962, am abordat și muzica populară. Ani mai
tarziu, fiind invitată la festivalul care-i poarta numele, am interpretat
‘pâslărește’ Ciuleandra.
Pe
lângă faptul că ați compus foarte multe cântece, cu ce alți textieri, poeți ați
mai colaborat ?
„Am
compus inspirată și de versurile lui Virgil Carianopol, Ana Blandiana, Nichita
Stănescu. ”
Ați
fost și ați rămas o femeie frumoasă, purtând de-a lungul timpului o distincție
aparte, întregită de o cultură și un talent deosebit. Cum ați reușit să
impuneți aceste valori în morișca vremurilor?
„Publicul
a reţinut originalitatea, ceea ce l-a atras. Am fost aleasa unor valoroşi
compozitori, regizori de teatru şi film, ceea ce a creat un produs artistic
apreciat, admirat. Au contribuit şi propriile creaţii vestimentare, care au
completat creaţia muzicală.
Idealul
meu era de a deveni , cum se spunea pe atunci, un actor total acela care cântă,
dansează , compune, se acompaniază la un instrument, acela care prin acest
recital complet suplinește o întreagă distribuție. Viata artistică dăruită
publicului continuă prin creații propri, muzica populară, emisiuni radiofonice,
cartea ‘Eu si Timpul’, susținerea tinerilor și acțiuni în folosul
societății. Sărbătorirea de la Uniunea Compozitorilor cât și aniversarea a
peste o jumătate de veac de la înregistrarea primului meu disc, m-au emoționat
profund. Recunoașterea și aprecierea colaboratorilor manifestată prin „Trofeul
Electrecord”, prezența admiratorilor veniți din toate colțurile țării cu brațe
de flori, au încoronat soclul pe care am cântat peste jumătate de veac în stil
‘pâslăresc’. Sute de melodii, printre care ale celor 65 de compozitori
care mi-au încredintat piesele lor, unii scriind special pentru mine, altele
preluate din repertoriul internațional – filme, compoziții, muzică și
text, sau inspirate de versurile poeților, au adus bucurie milioanelor de
ascultători și continuă să atragă alte generații pe You Tube, Twitter, LinkedIn
Facebook.
Cred
că fiecare artist creează o treaptă ce servește la urcușul noilor talente.”
Sunteți
un om, o personalitate a culturii românești , iubită și apreciată de românii
din țară și de peste hotare. Ce sfat dați tinerilor care vă au drept model ?
„Faptele
mele vorbesc de la sine. Susţin tineri talentaţi. ”
Ce
înseamnă România pentru domnia voastră?
„Ţara
este casa părintească, locul în care dăruiesc bucurii prin muzica, împărtăşesc
experienţa călătoriilor în lume, fapte bune, de pildă conceptul importat „Banca
de Alimente” pentru Crucea Roşie. Acela ce s-a născut cu suflet de artist simte
profound durerile omeneşti… De aceea îşi foloseste darul alinând suferinţele
altora, prin arta sa”
Ați
fost în capitala Banatului de Munte, la Reșița?
„Desigur,
căldura publicului din Reşiţa era proverbială. Le dăruiesc şi rugăciunea care
m-a inspirat să compun muzica, Tatăl nostru .”
Vă
mulțumim pentru acordarea acestui interviu de colecție și deasemeni vă urăm un
sincer LA MULȚI ANI, DISTINSĂ DOAMNĂ , MARGARETA PÂSLARU!
„Vibrante
energii creatoare, Radio Reşiţa! La Mulţi Ani fructuoşi! Voi felicita
întregul colectiv, prin muzică. Margareta Pâslaru vă mulțumește pentru atenție!”
În
numele marii familii Radio Reșița vă mulțumim cu o reverență
într-un sincer LA MULȚI ANI, Margareta Pâslaru !
Epilog:
„Muzica are avantajul de a fi accesibilă instantaneu peste mări şi ţări, la
orice oră din zi şi noapte, în vârful muntelui, ori la malul mării, prin radio.
Are limbajul internaţional – cel al sufletului.”Margareta Pâslaru
Anca
Bica Bălălău
De
la ora 21 la Romantica ne întâlnim cu aniversatele zilei, Margareta Pâslaru,
Mirabela Dauer, Angela Similea şi aniversatul zilei, Daniel Iordăchioaie.
Rămâneţi
ACASĂ pe https://www.radioresita.ro/
„Dar
cine sunt băieţii aceştia?“ se întreba cineva uluit, într-un film cu Robert
Redford şi Paul Newman… într-o altă formă, eu îmi consumasem de mult o astfel
de mirare, pe la începutul anilor ’60, când, într-o zi, mi-a fost dat să aud un
glas neobişnuit urechilor noastre, dedate la trilulilurile muzicii uşoare a
epocii. Era o voce gravă, răscolitoare, care te soma, parcă, să nu mai stai, să
alergi către Chemarea mării. Nu mică mi-a fost uimirea când am descoperit că
posesoarea era o liceană, mai mică decât noi, studenţi pe acea vreme. Oricum,
aparţineam aceleiaşi generaţii. Prilej de mândrie, pentru că, alături de câteva
filme, de Cinematecă, de poeţii şaizecişti, Margareta Pâslaru, cu harul ei, ne-a
conectat la suflul minunaţilor ani ’6o ai Europei, de care nu ne mai simţeam
atât de departe. Am avut privilegiul de a-i urmări în timp evoluţia,
tenacitatea, pasiunea şi inteligenţa cu care şi-a construit o carieră cum nu
sunt multe în spaţiul nostru. Dar ce spun eu „şi-a construit“… Ea şi-a
îngrijit-o precum pălmaşii, trudind zi de zi, sădind, explorând, apropiindu-se
de limite, tatonându-le doar pentru a le învinge, ferindu-şi viaţa de urâtele
atingeri ale privirilor joase. Poate de aceea cântecele ei transmit, dincolo de
toate, şi fiorul unei experienţe a curăţeniei sufleteşti, trecute prin
bucurie, seninătate, generozitate, dar şi prin încercări, nelinişti, temeri,
luări de la capăt. Mereu şi mereu. Cartea de faţă închide în paginile ei o
carieră şi o viaţă care nu s-au concurat niciodată. S-au împăcat de la bun
început. Secretul aparţine numai şi numai artistei.”Magda Mihăilescu
Muzicologul
Daniela Caraman Fotea, Membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din
România (din 1968); Membră a Biroului secției de muzică ușoară (1975-1990), a
secției de muzicologie (din 2005); Membru fondator al Colegiului criticilor
muzicali „Mihail Jora”; Membru al Uniunii Criticilor, Coregrafilor și
Realizatorilor de Radio și Televiziune,
„Am
citit cândva: marii artiști sunt modești. Am verificat înțeleptele, adevăratele
cuvinte de multe ori.
În
cazul MARGARETEI PÂSLARU adaug: marii artiști sunt și generoși. Ce dăruiește
ea? De bune decenii, o voce specială, unicat, arzând în vâltoarea emoției,
comunicând; o creativitate puțin obișnuită unui interpret pentru care au scris
aproape 70 de compozitori din elita muzicii noastre! Ultimele discuri ale
Margaretei oferă un alt argument imbatabil pentru cele afirmate în titlu:
drepturile de autor ale interpretei au fost cu regularitate oferite celor în
nevoi. Mai mult: nu cunosc vreun mare artist care să fi mers în spitale să
citească povești micilor bolnavi…
Marele
compozitor Edmond Deda, afirma despre Margareta Pâslaru:
”Margareta
Pâslaru s-a impus în viața muzicii ușoare românesti, printr-un stil personal de
interpretare, la crearea căruia au contribuit calitățile de timbru și
inflexiuni ale vocii sale dar, mai cu seama, talentul ei actoricesc înăscut, de
unde rezultă grija deosebită pe care solista o arată față de interpretare.
Margareta Pâslaru a știut – intuitiv – să creeze un stil atât de original,
încât mulți dintre interpreții noștri apăruti ulterior au fost tentați să o
imite.(…)”
Compozitorul
Doru Popovici: (…) În ultimii ani Margareta Pâslaru a atras atentia în mod
deosebit prin talentul ei – real – de compozitoare. Se remarca din ce in ce mai
mult, bogata-i inventivitate melodică și ritmică și acea intuiție rară de a
genera mult râvnitele șlagăre, niciodată banale, întotdeauna pline de
vitalitate. Margareta Pâslaru știe să dea naștere unui climat de suavă poezie,
asociat unui timbru cu rezonanțe de violoncel (…) Informația Bucurețtiului – 11
iulie 1981
Iuliana
Tudor:
„Mulțumesc
Margaretei Pâslaru pentru exemplul uman care este, pentru artistul care este și
pentru urmele importante pe care le lasă în fiecare inimă de român, de la cei
mici până la cei mai mari. Mulțumesc și mă înclin așa cum ar trebui să o facem
cu toții. Felicitări și toate cele bune.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu