Margareta Paslaru, Longevitate creatoare - 63 de ani de cariera incununata de succes

Sursa: revista Contemporanul nr. 2(827), februarie 2021_ supliment Bucuresti in cinci minute

63 de ani de carieră încununată de succes

Longevitatea creatoare a Margaretei Pâslaru

 

Expoziția retrospectivă a artistei plurivalente Margareta Pâslaru, care va putea fi vizitată la Palatul Suțu începând cu data de 26 februarie 2021, își propune să prezinte publicului diversitatea expresiei creației sale și contribuția impresionantă pe care și-a adus-o la istoria muzicii și a artelor spectacolului, în cei 63 de ani de carieră. Resorturile longevității transpar chiar din această diversitate practicată cu dăruire totală.

Despre „focul sacru” al Margaretei Pâslaru s-a scris extensiv. Prin publicarea volumului „Eu și Timpul. Viață, vocație, pasiune” în 2012, pe care artista îl intitulează un „minidocumentar al propriilor experiențe”, aceasta ne-a invitat să pătrundem în lumea intimă a creației sale, o galerie de „neliniști, trăiri dramatice, rebeliuni, duioșii, neastâmpăr, zbucium…”. Fiecare pagină vine să ordoneze experiențele, mult prea adesea subiectiv analizate în presă, tușe expresive care compun portretul harului.

Tot în paginile volumului găsim și „secretul” longevității artistice. „Mintea îmi lucrează fără oprire, privesc înainte, pășesc în ritmul curiozității, expir durerile și inspir mai tot ce derivă din actul artistic”. Diversitatea mijloacelor de exprimare artistică, munca asiduă, privirea îndreptată spre potențialul fiecărei clipe și datoria față de public sunt principiile ordonatoare ale dezvoltării Margaretei Pâslaru în lumea artei. 

Efervescența artistică a mediului familial, în care sculptura, pictura, muzica și dansul dialogau, s-a condensat în forța creatoare a tinerei Margareta. Astăzi, Muzeul Municipiului București are în grijă două ipostaze reprezentative care o înfățișează pe Margareta în copilărie și în primii ani ai afirmării: bustul realizat de bunicul artistei, Ion Dimitriu-Bârlad, și cel al sculptorului Corneliu Medrea. 

Afis „Opera de trei parale”, autor Liviu Ciulei, 1964

Zestrea artistică i-a dezvoltat și alimentat imaginația, iar încercările din perioada copilăriei s-au transfigurat treptat în muzică. Compozitorul Elly Roman descria în 1968 timbrul vocal al cântăreței: „…izbucniri neașteptate ale unor răzvrătiri vocale neauzite până atunci dădeau din capul locului o amprentă cu totul personală noii cântărețe și parcă prezenței vuietului mării i se adăugau hăurile munților, pădurilor, câmpiilor noastre…”. Încă de la primii pași în muzică, Margareta este solicitată de profesioniști ai domeniului, de-a lungul carierei peste 65 de compozitori încredințându-i creațiile, aproape 700 de melodii. A cântat în ritmuri variate, de la rumba lentă, vals, foxtrot, tangou, cha-cha, mambo, sirtaki până la twist, limbo, slow-rock, reggae, blue, shake şi folclor. Stilul său devine „o veritabilă știință a interpretării ce vizează conciziunea, precizia fiecărei intonații, a fiecărui gest și a fiecărei mișcări, în scopul comunicării cu maximă elocvență a conținutului cântecului”(A. Sandu, 1969). Asemeni unui sculptor, Margareta Pâslaru și-a modelat și cizelat fără încetare talentul: interpretativ, de compozitor și textier. Acel „tot” numit succes este pentru artistă, contopirea perfectă a elementelor „muzică-text-orchestrație”, „în care interpretul este mesagerul ales de compozitor pentru a prezenta creația în fața publicului.”

Pregătirea spectacolelor a captivat-o mereu, în cel mai mic detaliu, perfecționismul sau „obsesia armoniei lucrului bine făcut” fiind și o sursă de nefericire. Talentul creației vestimentare se desprinde tot din acea zestre a copilăriei, metaforică, dar și palpabilă. În turnee nu îi lipseau toaletele cu motive tradiționale, fiecare devenind un prilej de a povesti cu mândrie despre România. Costumele sunt și astăzi create special pentru textul unei melodii, o fecundare a artelor care i-a însoțit cariera.

Bustul MARGARETA
realizat de Corneliu Medrea

Datorită anilor de intensă pregătire și muncă, înfruntând nu de puține ori prejudecățile și constrângerile vremii, cântăreața câștigă numeroase premii la festivaluri, competiții naționale și internaționale (de la Sopot până în Cuba), „Discul de Aur” oferit de Casa de Discuri Electrecord și de Consiliul de Stat pentru Cultură și Artă (CSCA) și „Discul de Marmură” – Trofeul MIDEM de la Cannes.

Scena și ecranul au fost alte spații ale consacrării talentului actriței Margareta Pâslaru, iar roluri precum Polly („Opera de trei parale”), Iulia („Tunelul”), Ruxandra („Un film cu o fată fermecătoare”) sau Zâna cea bună („Veronica” și „Veronica se întoarce”) rămân gravate în memoria generațiilor. Fiecare regizor i-a descoperit posibilitățile nelimitate, actrița interpretându-și rolurile cu o siguranță scenică remarcabilă. Cele 94 de afișe donate recent de artistă Muzeului Municipiului București sunt tot atâtea mărturii ale colaborărilor avute cu distinse personalități: regizorul Liviu Ciulei, Maria Tănase, Toma Caragiu, Ștefan Iordache, Marin Moraru ș.a.

O piesă vestimentară
donată muzeului

În cei 25 ani petrecuți în SUA, pe lângă activitatea artistică bogată și specializări în domenii conexe, Margareta Pâslaru a îmbrățișat și voluntariatul, oferind prin gesturile sale de caritate alinare celor uitați de lume în casele de bătrâni și copiilor din orfelinate. În ultimul deceniu, datoria față de public a transformat-o pe Margareta Pâslaru într-un veritabil artist-mecena, în înțelesul termenului care integrează toate aspectele operei de binefacere: la magnificentia (noblețea sufletească), la liberalitas (generozitatea), la donatio (donația). Prin muzică, din vânzarea discurilor, a adunat fonduri pentru instrumentiștii pensionari ai orchestrei lui Sile Dinicu, sub bagheta căruia ea a înregistrat sute de piese la radio și televiziune, dar și muzica filmelor în care a jucat, a oferit burse studenților de la Academia de Teatru și Film din București timp de doi ani, a contribuit la campaniile naționale „Banca de Alimente-România” sau „Artiști pentru Artiști” – UNITER.

„Dacă pentru noi, muritorii de rând, timpul n-are răbdare şi trece ca tăvălugul printre noi şi peste noi, de cele mai multe ori, iată, instituţia Margareta Pâslaru a încremenit într-o poză de statuie antică, în care ne-a făcut mai bine de 50 de ani nouă, românilor, şi nu numai lor, şi pe multe alte meridiane ale lumii, viaţa mai trăibilă, mai posibilă, ne-a făcut să visăm, ne-a făcut să ne identificăm cu ochii aceia frumoşi o izbândă de fiecare dată, precum farul din Alexandria. Şi nu întâmplător spun precum farul din Alexandria pentru că în spatele Margaretei Pâslaru se află o bibliotecă, o pinacotecă, un muzeu” – Ruxandra Săraru; Librăria Cărtureşti, 22.10.2012.

Articol de Alexandra Rusu, muzeograf, Casa Filipescu- Cesianu – Muzeul Municipiului București