Sursa: topromanesc.ro/ 05.03.2013 – autor Mircea
Nicolau
Pe 5 martie se împlinesc 45 de ani de la prima ediţie a Festivalului
Internaţional “Cerbul de Aur” de la Braşov. (…)
La
rugămintea noastră, doamnele Margareta Pâslaru şi Luminiţa Dobrescu ne-au
împărtăşit câteva rânduri despre Cerbul de Aur.
“Debutând în 1958, anul 1968 a marcat, pentru mine,
aniversarea a 10 ani de activitate, sărbătoriţi prin recitalul extraordinar de
două ore ”One woman show”. Interpretam 23 de melodii, o diversitate recunoscută
în presa vremii. Iar faptul că am fost aleasă, atât la primul Festival Naţional
Mamaia – 1963, cât şi la primul Festival International de Muzica ‘Uşoara’
Cerbul de Aur – 1968, m-a înscris în liga deschizătorilor de drumuri.
Aprecierea confirmată de Ministerul Culturii, prezenţa în sine, alături de cei
mai buni în profesie, pregătirea asiduă sub bagheta marelui
dirijor-compozitor-orchestrator Sile Dinicu, m-a onorat. Vorba ceea, paharul
era jumătate plin…Vedete europene precum Josef Laufer, Jaques Hustin, Kalinka,
Ursula Szypinska, Katty Kovacs, ca să numesc doar câţiva, reprezentau o
serioasă concurenţă pe atunci. Menţiunea “Cerbul de Aur” acordată de juriul
internaţional pentru interpretarea ‘pâslărească’ a şlagărului “Acesta e
cântecul meu” de Charles Chaplin, a înscris România în palmaresul primei editii
din 1968, editie ‘experimentală’. Textul piesei, adaptat în limba
română, îmi aparţine. În acelaşi an, adaptam şi textul piesei poloneze “Viva
Maria” a cărei interpretare mi-a adus premiul III la Festivalul Internaţional
de la Sopot 1968.
Vă prezint
spicuiri din presa vremii:
Săptămâna –
31.05.1968: „Am căutat să-mi diversific mijloacele de expresie,
considerând că un interpret trebuie să tindă spre complexitate. Faptul mi-a
fost încă o dată confirmat la recentul festival de la Braşov care
ne-a pus în contact direct cu unii dintre cei mai reprezentativi soli ai
muzicii uşoare europene. Am constatat cu acest prilej câtă pondere capătă în
valorificarea cântecului arta interpretării. A fost nu numai o constatare ci şi
un îndemn pentru o muncă susţinută în acest sens.”
Informaţia –
28.08.1968 – Margareta Pâslaru, premiul III la Sopot: „Sunt fericită că,
participând pentru a doua oară la o competiţie internaţională am obţinut un
trofeu care ma răsplăteşte pentru eforturile în direcţia perfecţionării
artistice. Premiul acesta, ca şi distincţia pe care am primit-o la Festivalul
„Cerbul de Aur”de la Brasov, reprezintă stimulente pentru desăvârşirea
artistică”
Mariana
Parvulescu, Romania Liberă – 08.03.1969: “Numai într-un singur an,
tânara noastră cântăreaţă a trecut de la încercările concursului, pe podiumul
vedetelor. Şi Margareta de azi, aminteşte şi ea de un basm: “creştea într-un an
… cât alţii în şapte”…
Stefan
Carapanceanu, Revista MUZICA – septembrie 1969: “Margareta Pâslaru, în
plină maturitate profesională, s-a afirmat şi de data aceasta în calitate de
autor şi interpret al muzicii uşoare româneşti.”
C.F. (despre
Cerbul de Aur) Scânteia – 09.03.1969: “Am urmărit mai întâi recitalul
Margaretei Pâslaru. Exemplu de munca asiduă, de dorinţa de perfecţionare,
Margareta Pâslaru, însuşindu-şi o remarcabilă mişcare scenică, lărgindu-şi
repertoriul; nu este numai o actriţă cu mari posibilităţi expresive, dar şi o
excelentă cântăreaţă. Recitalul de aseară e, în acest sens, o cununa de
succes.”
În ciuda faptului că, din 1962, repetam la Teatrul
L.S.Bulandra cu Toma Caragiu, în regia maestrului Liviu Ciulei, chiar făcusem
filme la Buftea în 1966, fiind premiată la festivalul filmului ”Pelicanul de
aur” şi apoi la studioul Mosfilm, înca nu aveam experienţa grandioaselor
evenimente muzicale internaţionale, cu excepţia unui festival de televiziune la
Budapesta.Aşa se face că atitudinea dezinvoltă a vedetelor sosite la Braşov,
alături de impresari versaţi, intimidau. Împreuna cu Anca Agemolu şi Dan
Spataru, formam echipa ţării, în 1968. Repertoriul românesc, impus, şi
indicatiile primite, contribuiau şi ele la emoţiile noastre.
De ce a trebuit să interpretez şi piesa lansată de
Dan Spătaru “Nu-ţi fie teamă de un sărut”, compusă de Camelia Dăscălescu - text
pentru băiat – rămâne un mister pentru mine. Vorba ceea, Dan era prezent la
festival, ar fi putut să o cânte. Ciudăţenii asemănătoare s-au petrecut şi cu
piesele lansate de mine, “Va veni o clipă” şi “După noapte vine zi”, în cadrul
altor ediţii ale festivalului. Comisia susţinea ideea: “prezentăm piese de
succes, verificate”
Dupa părerea mea, “Cerbii” trebuie să călătorească în lume pentru a vorbi despre România.
Câştigătorii devin un standard temporar – ei confirmă nivelul artistic al evenimentului respectiv. Soliştii români îşi pot etala talentul în recitaluri de respiraţie, desfăşurând o gamă largă a posibilităţilor interpretative. Participarea în concurs, cu o melodie, este doar o rampă de lansare pentru începători. Vom recâştiga interesul impresarilor şi al soliştilor din afară, în momentul în care, vedetele noastre, gazde generoase, vor cânta în afara concursului.
Fără îndoială, valoarea unui interpret de muzică uşoară este egală cu, calitatea activităţii sale, cea care determină şi longevitatea, aclamată de marele public. Trebuie să-i amintesc pe ”pionierii” festivalului 1968 – cei din spatele camerelor de luat vederi: Tudor Vornicu, Paul Urmuzescu, Valeriu Lazarov cu echipele lor de tehnicieni. Compozitoarea Camelia Dăscălescu s-a ocupat de soliştii noştrii în cadrul unui curs de perfecţionare de pe lângă CSCA – Consiliul de Stat pentru Cultură şi Artă.
Dupa părerea mea, “Cerbii” trebuie să călătorească în lume pentru a vorbi despre România.
Câştigătorii devin un standard temporar – ei confirmă nivelul artistic al evenimentului respectiv. Soliştii români îşi pot etala talentul în recitaluri de respiraţie, desfăşurând o gamă largă a posibilităţilor interpretative. Participarea în concurs, cu o melodie, este doar o rampă de lansare pentru începători. Vom recâştiga interesul impresarilor şi al soliştilor din afară, în momentul în care, vedetele noastre, gazde generoase, vor cânta în afara concursului.
Fără îndoială, valoarea unui interpret de muzică uşoară este egală cu, calitatea activităţii sale, cea care determină şi longevitatea, aclamată de marele public. Trebuie să-i amintesc pe ”pionierii” festivalului 1968 – cei din spatele camerelor de luat vederi: Tudor Vornicu, Paul Urmuzescu, Valeriu Lazarov cu echipele lor de tehnicieni. Compozitoarea Camelia Dăscălescu s-a ocupat de soliştii noştrii în cadrul unui curs de perfecţionare de pe lângă CSCA – Consiliul de Stat pentru Cultură şi Artă.
Nu le voi uita nici pe cele doua doamne de la Radio
– redacţia de limba engleză – Catinca Ralea şi Doina Caramzulescu, gazde
educate şi manierate, care menţineau comunicarea corectă între invitaţi. Doamna
Caramzulescu era solicitată şi vara la Radio Vacanţa, mulţi o alintau numind-o
“mama Radio Vacanţei”.
Am avut plăcerea de a fi invitată la conferinţe de presă cu super-vedetele care au susţinut recitaluri la Cerbul de Aur, Rita Pavone, Cliff Richard, Amalia Rodrigues, artista fără egal, pe care am reîntalnit-o la MIDEM – Cannes 1969.”
Am avut plăcerea de a fi invitată la conferinţe de presă cu super-vedetele care au susţinut recitaluri la Cerbul de Aur, Rita Pavone, Cliff Richard, Amalia Rodrigues, artista fără egal, pe care am reîntalnit-o la MIDEM – Cannes 1969.”
Margareta
Pâslaru
__________________________________________________________________________________________________________
Nota: Referitor la MIDEM 1969 si Amalia Rodriguez, mi-a venit ideia sa postez aceasta fotografie cu vedetele incontestabile prezente pe aceiasi scena: Ginette Reno, James Last, Tunes Dizzeie, Muslim Magomaev, Patty Pravo, Jaffa Jarkoni, Juan Manuel Serrat, Dalida, Mireille Mathieu, Udo Jurgens, Adriano Celentano. Cu prilejul aniversarii a 80 de ani, marelui sansonetist francez Maurice Chevalier i s-a oferit Supertrofeul MIDEM.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu